Decizia nr. 1621/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepție ridicată de Petru Ghiurcă în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că partea Societatea Comercială "Rohofer" - S.R.L. din Alba Iulia a transmis Curții o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător ales, solicitând totodată comunicarea motivelor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecării cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi 4.534/2008), Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană. Excepția a fost ridicată de Petru Ghiurcă cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute și pedepsite de

art. 83 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obținute în proceduri ce excedează procedurii penale, scăpând de sub controlul garanțiilor care trebuie să însoțească principiile directoare ale procesului penal, și anume egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligația de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independența și imparțialitatea autorităților justiției, respectarea prezumției de nevinovăție și garantarea exercitării drepturilor apărării. Evocă, în acest sens, evoluția jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicabilității prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în procedurile administrative de control și în privința folosirii mijloacelor de probă în procedurile penale ulterioare, respectiv cauzele Funke împotriva Franței (1993), Fayed împotriva Regatului Unit (1994), Saunders împotriva Regatului Unit (1996). Arată că, în esență, Curtea de la Strasbourg a decis că utilizarea mijloacelor de probă obținute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare. În acest fel, Curtea delimitează obținerea mijloacelor de probă în procedurile administrative de folosirea lor ulterioară în procedurile penale. Concluzionează că, în ipoteza înscrisurilor menționate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală, singura consecință admisibilă, în raport de principiul echității procesului penal, este aceea a furnizării de informații organelor de urmărire penală, acestea neputând fi convertite în mijloace de probă fără să aducă atingere dreptului la un proces echitabil și fără a pune în pericol independența și imparțialitatea justiției.

De asemenea, consideră că

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005 , care abrogă dispozițiile alin. 5 al

art. 83 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a părții vătămate în cazul infracțiunilor din domeniul protecției mărcilor, încalcă dispozițiile constituționale privitoare la viața intimă, familială și privată, respectiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Susține că incriminările prevăzute de

art. 83 din Legea nr. 84/1998

ocrotesc un interes privat, ceea ce justifică existența condiției procedurale a plângerii prealabile a persoanei vătămate în vederea punerii în mișcare a acțiunii penale, ca expresie a dreptului constituțional al oricărei persoane fizice sau juridice de a dispune în mod liber, după propria voință, de drepturile personale nepatrimoniale, din categoria cărora face parte și marca.

Tribunalul Mureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005

sunt constituționale. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 331/2005

și nr. 509/2006. Mai arată că prevederile art. 26 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 alin. 2 și ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. XIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005

pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, având următorul cuprins:

- Art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

- Art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.";

-