Decizia nr. 1601/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu și Dorel Tănalt în Dosarul nr. 119/102/2009 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că preambulul actului criticat justifică urgența adoptării ordonanței de urgență și că restrângerea vocației de a primi tichete de masă de la buget se aplică indiferent de forma de finanțare a autorităților sau instituțiilor publice, astfel încât nu sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 119/102/2009, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu și Dorel Tănalt, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru acordarea unor drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, prevăzând că instituțiile publice nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora, contravin dispozițiilor art. 115 din Constituție, pentru că anulează un drept stabilit prin lege în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală. Dispozițiile criticate restrâng nejustificat exercițiului dreptului la acordarea tichetelor de masă. Mai mult, ordonanța de urgență a fost emisă înaintea legii bugetului de stat pe 2009, deși fondurile pentru finanțarea tichetelor de masă se cuprind în legea bugetului de stat. Dispozițiile criticate sunt discriminatorii pentru categoria de salariați din instituțiile publice față de celelalte categorii din domeniul privat, încălcându-se dreptul constituțional al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept garantat și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul Mureș - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, având următorul cuprins:

"Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin

Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și prin

Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2009 personalului din cadrul acestora".

Autorii excepției consideră că dispozițiile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și ale art. 115 privind delegarea legislativă, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că "dreptul stabilit prin lege în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală", de care vorbesc autorii excepției, este în realitate o vocație și nu un drept efectiv, așa cum este, de exemplu, dreptul la salariu al angajatului pentru munca prestată. De altfel, în acest sens,

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998

privind acordarea tichetelor de masă prevede că "Salariații [...] pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub formă de tichete de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

Așadar, legea nu instituie în sarcina angajatorilor (societăți comerciale, regii autonome, instituții publice, alte persoane juridice sau fizice) obligativitatea de a acorda alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, ci posibilitatea acordării acesteia, făcând și precizarea care se impunea, în sensul că această alocație individuală se acordă "în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori" [ art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 ].

Prin urmare, alocația individuală lunară se poate acorda numai dacă angajatorul dispune de sumele bănești necesare și suficiente, pentru că altfel s-ar crea o obligație legală ce nu ar putea fi executată, or, este îndeobște cunoscut că norma legală nu poate fi ilogică. Legiuitorul nu poate deci obliga angajatorul la această prestație, care nu reprezintă o măsură de protecție socială de rang constituțional, nefiind vorba de securitatea sau sănătatea salariaților, și care depinde în totalitate de posibilitățile sale financiare.

În fine, Curtea reține că la elaborarea și aprobarea bugetului de stat trebuie bine stabilite categoriile de cheltuieli ce pot fi cuprinse în buget, iar, sub acest aspect, emiterea ordonanței înaintea aprobării bugetului de stat era chiar necesară, întrucât, în lipsa acesteia, instituțiile publice ar fi fost tentate să cuprindă în bugetul lor sumele corespunzătoare acestei alocații, fără a avea resursele bănești necesare, operațiune nepermisă de legea finanțelor publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008

privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Maria Bruzlea, Istvan Bălănescu și Dorel Tănalt în Dosarul nr. 119/102/2009 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.