Decizia nr. 1682/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ovidiu Marcel Pătru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Răzvan Covaci, membru al Baroului Timiș, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, în măsura în care se sustrage de la orice cale de atac încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate ridicate în cadrul unui recurs. Precizează că asemenea situații pot apărea în cazul în care actul administrativ a cărui legalitate se dorește a fi contestată a fost invocat de partea adversă direct în recurs. Consideră că se instituie în mod nejustificat o diferență de tratament între părțile care invocă excepția de nelegalitate în recurs și cele care o ridică în alte stadii procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.091/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ovidiu Marcel Pătru într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

îl pun în imposibilitatea de a ataca odată cu fondul încheierea de respingere a cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competente cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, deoarece litigiul se află în recurs, ca ultim grad de jurisdicție, astfel că nu există o instanță superioară în grad la care să poată ataca respingerea cererii de sesizare. Susține că textul de lege criticat încalcă principiul fundamental al controlului judiciar, îngrădește accesul liber la justiție și nesocotește dreptul părților la un proces echitabil. Totodată, în opinia sa, intră în contradicție și cu prevederile frazei întâi a

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care stabilesc că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Or, în cazul său, nu mai poate contesta soluția de respingere a cererii de sesizare, deoarece fondul cauzei nu mai poate fi atacat, litigiul fiind în ultimul grad de jurisdicție. Autorul excepției precizează că ne aflăm în fața unei lacune legislative, a unei ipoteze pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere la redactarea textului de lege, care a dus la încălcarea gravă a drepturilor sale constituționale. Mai arată că se găsește "într-o situație imposibilă, situație pe care legiuitorul, din eroare sau din neglijență, nu a prevăzut-o la redactarea

art. 4 alin. (1) fraza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ". De aceea susține că prevederile de lege criticate "aduc atingere dreptului la un proces echitabil, lipsindu-l de efectivitate din cauza redactării contradictorii a textului", referindu-se, sub acest ultim aspect al necorelării, la prima și la a treia frază din

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, "mai ales în situația în care excepția de nelegalitate este invocată direct în recurs, ca urmare a luării la cunoștință, în această etapă procesuală, de actul a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin

Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) teza a treia: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 21 - Accesul liber la justiție. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, așa cum însuși autorul excepției recunoaște, critica de neconstituționalitate se fondează pe o omisiune legislativă: dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu reglementează cu privire la ipoteza în care excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual este ridicată într-un litigiu ajuns în stadiul procesual al recursului. Or, dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

interzic în mod expres Curții Constituționale să modifice sau să completeze prevederile de lege supuse controlului său. Această normă legală este edictată în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separației puterilor în stat. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

O eventuală soluție pentru situația învederată de autorul excepției ar putea fi oferită de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în virtutea atribuției sale stabilite prin art. 126 alin. (3) din Constituție - aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a textului de lege criticat de către celelalte instanțe judecătorești -, ar putea să clarifice această problemă prin intermediul unui recurs în interesul legii.

Totodată, din examinarea excepției de neconstituționalitate se mai poate observa că autorul acesteia își argumentează critica și pe o neconcordanță între reglementări cuprinse în fraza întâi și cea de-a treia a

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Or, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate numai prin raportare la texte sau principii din Legea fundamentală, iar nu prin compararea diverselor prevederi legale între ele.

De altfel, Curtea observă că situația avută în vedere de reprezentantul Ministerului Public și de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, referitoare la invocarea, ca mijloc de apărare, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual de către una dintre părțile unui proces în timpul soluționării litigiului ajuns deja în recurs, nu pune probleme de constituționalitate sub aspectul criticilor invocate în cauza de față. O astfel de situație își găsește soluționare legală prin posibilitatea pe care partea interesată o are de a introduce o acțiune directă prin care să solicite verificarea legalității actului administrativ respectiv, cu suspendarea consecutivă a soluționării litigiului principal. Întrucât actul a fost prezentat pentru prima dată în recurs, înseamnă că partea interesată este în termen pentru introducerea unei astfel de acțiuni directe, acesta începând să curgă de la momentul la care partea a luat cunoștință de existența actului, moment care este chiar acela al prezentării sale de către partea adversă.

În plus, criticile de neconstituționalitate formulate vizează aspecte procedurale, pe care legiuitorul este îndrituit să le reglementeze, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, acest demers nefiind de natură, în cazul de față, să restricționeze accesul liber la justiție ori să creeze discriminări între diferite categorii de persoane.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Ovidiu Marcel Pătru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.