Decizia nr. 1653/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Vasile Dan și Maria Dan în Dosarul nr. 810/296/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

La apelul nominal se prezintă, personal și asistat, autorul excepției Vasile Dan și de asemenea răspunde apărătorul autorului excepției Maria Dan, avocat Paula Contras, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorilor excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei. În plus, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.055/2008 , arătând că aceasta constituie un element de noutate, de natură a determina schimbarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional referitoare la textele de lege criticate. În acest sens depune concluzii scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 810/296/2004, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 și 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe. Excepția a fost ridicată de Vasile Dan și Maria Dan într-o cauză civilă având ca obiect evacuarea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece creează o inegalitate între persoanele care locuiesc în imobile naționalizate care au rămas în patrimoniul statului, față de persoanele care ocupă spații locative revendicate și ulterior restituite vechilor proprietari. Arată că prevederile criticate reglementează, ca și condiție, negocierea în vederea încheierii contractelor de închiriere, astfel încât soarta chiriașilor depinde de voința proprietarilor. Totodată, critică și modalitatea de adoptare a actului normativ din care fac parte textele de lege criticate, în sensul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

prevede posibilitatea evacuării chiriașilor pe calea ordonanței președințiale, deși procedura ordonanței președințiale este prevăzută de Codul de procedură civilă, act normativ care are natura unei legi organice.

Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că intervenția legiuitorului în negocierea contractelor de închiriere pentru imobile aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice reprezintă o reglementare specială în favoarea chiriașilor, și nu a proprietarilor imobilelor, deoarece, în cazul unor astfel de reglementări, obligațiile locatorilor sunt suplimentare celor cuprinse în dreptul comun. Arată că autorii excepției interpretează restrictiv prevederile criticate, deși legiuitorul a stabilit suficiente pârghii de protecție în favoarea chiriașilor, existând posibilitatea neprelungirii unui contract de închiriere în cazul în care părțile nu pot ajunge la un acord. În ceea ce privește problema de tehnică legislativă invocată de autorii excepției, consideră că aceasta nu are legătură cu cauza. În fine, apreciază că nu se impune analizarea criticilor de neconstituționalitate ce vizează alte aspecte din actul normativ, de vreme ce nu sunt direct aplicabile în speță.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 97/2000

și nr. 264/2004.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conținut:

- Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriașul sau fostul chiriaș este obligat să comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale.";

- Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispozițiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriașului sau a fostului chiriaș.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 73 alin. (3) lit. k) și l) privind domeniul legilor organice și ale art. 114 alin. (3) referitoare la angajarea răspunderii Guvernului. Totodată, invocă și dispozițiile art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra neconstituționalității

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , în întregime, prin raportare la dispozițiile art. 16 și

art. 21 din Legea fundamentală, s-a pronunțat prin Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, reținând că aceasta este constituțională.

În acest sens Curtea a reținut că ordonanța are ca scop protecția chiriașilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de, după caz, 5 sau 3 ani, asigurarea stabilității în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriașului la reînnoirea contractului de închiriere și crearea unor garanții împotriva unei evacuări abuzive, precum și a unui drept de preemțiune în cazul în care proprietarul intenționează să vândă locuința. În cap. III al aceleiași ordonanțe se reglementează modul de stabilire și de plată a chiriei, modalitățile de negociere a noului cuantum al acesteia și norme de protecție a chiriașului cu privire la nivelul chiriei. De asemenea, ordonanța reglementează și aspecte privind modificarea și revizuirea chiriei în condițiile creșterii ratei inflației, fiind interzisă expres rezilierea contractului sau evacuarea chiriașului pentru motivul că acesta nu este de acord cu majorarea chiriei.

Cu privire la susținerea potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile ordonanței nu contravin acestui principiu, deoarece egalitatea între cetățeni nu împiedică stabilirea unor restricții sau limitări ale dreptului de proprietate.

Curtea nu a reținut nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție. Astfel, liberul acces al părților la justiție nu este îngrădit prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , ci, dimpotrivă, acest drept este confirmat prin soluționarea litigiilor dintre chiriași și proprietari de către instanța de judecată.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) și l) și ale art. 114 alin. (3), Curtea constată că acestea se referă, pe de o parte, la domeniul legilor organice, iar, pe de altă parte, la angajarea răspunderii Guvernului. Astfel, Curtea constată că aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Vasile Dan și Maria Dan în Dosarul nr. 810/296/2004 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.