Decizia nr. 1695/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepție ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că la dosar autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 41.848/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Excepția a fost ridicată de Cătălin Năstase într-o cauză civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile criticate limitează expertiza la valoarea de piață a imobilului din momentul efectuării acesteia. Totodată, arată că acest fapt determină inegalitatea cetățenilor, proprietari ai unor suprafețe de teren echivalente, expropriați pentru motiv de utilitate publică la un interval de timp nesemnificativ.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că situația învederată de către autor este una conjuncturală, determinată de prăbușirea pieței imobiliare, susținând astfel că despăgubirea ce s-ar calcula în acord cu

art. 26 din Legea nr. 33/1994

ar fi mai mică decât cea la care s-a produs efectiv exproprierea. Prin urmare, critica exprimată de autorul excepției este axată pe nemulțumirea acestuia generată de modul concret de calculare a despăgubirii pe care expropriatorul trebuie să i-o plătească, aspect care, în opinia instanței, nu intră în competența Curții Constituționale. Totodată, în ceea ce privește invocarea art. 44 alin. (3) din Constituție, arată că prevederile criticate asigură cadrul legal adecvat stabilirii despăgubirilor, în mod echitabil, în acord cu dispozițiile constituționale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 2 iunie 1994, având următorul conținut: "Art. 26. - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.

În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, prevederile de lege criticate reglementând cadrul legal pentru calcularea despăgubirilor în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (3). Astfel, potrivit

art. 25 din Legea nr. 33/1994 , despăgubirea se stabilește de o comisie de experți, constituită de instanță, formată dintr-un expert numit de către aceasta, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor ale căror bunuri sunt expropriate. Exproprierea are în vedere atât valoarea reală a imobilului, cât și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Pentru stabilirea valorii reale a imobilului se ține cont de valoarea de piață a unui imobil similar, la data întocmirii raportului de expertiză. Instanța de judecată va compara rezultatul expertizei cu oferta părților și va hotărî în așa fel încât despăgubirea să se situeze între o limită minimă dată de suma oferită de expropriator și o limită maximă, dată de suma solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Totodată, Curtea nu poate reține nici invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) din Constituție, de vreme ce, potrivit

art. 21 din Legea nr. 33/1994 , soluționarea cererilor privind exproprierea este dată în competența tribunalului județean sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Întinderea competenței materiale a tribunalului este stabilită de

art. 23 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 , potrivit căruia instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor. Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, Curtea reține că normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, susținerea pretinsului său caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei.

De altfel, în preambulul

Legii nr. 33/1994

se arată că, în vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilități publice și ținând seama de caracterul de excepție conferit de Constituția României și de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, drept a cărui protecție se realizează, de altfel, prin garantarea și ocrotirea sa de către lege, în mod egal, indiferent de titular, s-a adoptat această lege, ce cuprinde dispoziții de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere și stabilire a despăgubirilor, cât și apărarea dreptului de proprietate privată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepție ridicată de Cătălin Năstase în Dosarul nr. 41.848/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.