Decizia nr. 14/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 272/2004 21 iunie 2004 (prevederi anume) privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Acsinte Gaspar - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Răzvan-Adrian Ghilea în Dosarul nr. 8.923/4/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.923/4/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Excepția a fost ridicată de Răzvan-Adrian Ghilea într-o acțiune civilă ce are ca obiect stabilirea unui program de vizitare minor.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile criticate dau posibilitatea ca, prin obținerea unui program de vizitare, persoane străine să poată interveni direct în viața de familie și domiciliul părinților. Totodată, consideră că se aduce atingere și dispozițiilor constituționale ale art. 29, în măsura în care se permite unei persoane să găzduiască copilul într-o locuință situată la o distanță suficient de mare de domiciliul minorului.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală invocate. În acest sens, arată că autorul nu contestă dreptul copilului de a avea relații personale cu rudele pe linie maternă, ci doar modalitatea de realizare a acestora. Totodată, instanța reține că "viața de familie", potrivit art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este o noțiune autonomă ale cărei conținut și aplicabilitate au fost circumstanțiate pe cale pretoriană de către instanța europeană, având semnificația de "viață de familie extinsă", adică de o legătură biologică și/sau juridică peste care se suprapune o relație personală reală și efectivă. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o astfel de viață de familie există inclusiv între bunici și nepoți, unchi și nepoți. Reține că prevederile de lege criticate asigură cadrul legal pentru realizarea eficientă și efectivă a vieții de familie între copil și familia extinsă.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 15 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conținut: "În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit."
Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 20
referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 26 alin. (1)
privind viața intimă, familială și privată și ale
art. 29 alin. (6)
privind dreptul părinților și al tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. Totodată, se invocă și dispozițiile art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind protecția vieții private și de familie.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Articolul 15
face parte din cap. II - Drepturile copilului, secțiunea I - Drepturi și libertăți civile din
privind protecția și promovarea drepturilor copilului și reglementează o enumerare, fără caracter exhaustiv, a modalităților de realizare a relațiilor personale între copil și părinți, rude, precum și alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Potrivit art. 14 alin. (1) din aceeași lege, copilul "are dreptul de a menține relații personale" cu persoanele menționate anterior, alin. (3) al aceluiași articol reglementând faptul că "părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu [...] alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului". Curtea reține că, potrivit
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , "prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea și garantarea drepturilor copilului" și se subordonează cu prioritate interesului superior al acestuia. Potrivit art. 2 din lege, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților sau altor reprezentanți legali și prevalează în toate demersurile și deciziile ce privesc copiii, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Aceste din urmă prevederi sunt expresia dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin
Legea nr. 18/1990 , potrivit cărora "În toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
Având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține motivele de neconstituționalitate invocate de autor, prevederile de lege criticate fiind în acord cu dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora "Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată".
Curtea reține faptul că soluția legislativă criticată asigură respectarea "vieții de familie", eventuale măsuri legislative care ar împiedica relația dintre minor și rudele acestuia constituind o ingerință în dreptul la viața familială. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul noțiunii de "viață familială", în sensul art. 8 din Convenție, au fost incluse și raporturile dintre rude apropiate "care pot avea un rol considerabil în materie [...], ceea ce implică pentru stat obligația de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi". (Cauza Marckx vs. Belgia, 1979)
Mai mult, atât Convenția cu privire la drepturile copilului, cât și Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii au fost ratificate prin
Legea nr. 18/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, respectiv prin
Legea nr. 87/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007. Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituție, "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", statul român fiind obligat să îndeplinească cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, aplicându-se cu prioritate reglementările internaționale, dacă există neconcordanțe între actele internaționale privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, conform
art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală . În aceste condiții, instanța de judecată, în soluționarea litigiilor în materie de relații personale care privesc copiii, va face aplicarea directă a dispozițiilor din actele internaționale privind drepturile copilului, în condițiile dispozițiilor constituționale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Răzvan-Adrian Ghilea în Dosarul nr. 8.923/4/2007 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.