Decizia nr. 1684/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 2 și ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 și 332 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.534/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 și 332 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ștefan Rădulescu cu ocazia soluționării dosarului mai sus menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât, în timp ce procurorul are cale de atac separată împotriva hotărârii de desesizare a instanței, inculpatul nu are dreptul la recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de restituire a cauzei la procuror.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
deciziile nr. 291/2005 , nr. 736/2008 și nr. 52/2009.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 300 și 332 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la
deciziile Curții Constituționale nr. 79/2006 , nr. 736/2008, nr. 1.191/2008 și nr. 52/2009. Mai arată că dispozițiile art. 148 din Constituție nu au incidență în cauza de față.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300 și 332 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției reiese, însă, că acesta critică numai prevederile art. 300 alin. 2 și ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, având următorul cuprins:
- Art. 300 alin. 2: "În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
- Art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror și de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 300 alin. 2 și art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 736 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 16 iulie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în privința criticii formulate în raport de dispozițiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prevederile art. 148 din Constituție nu au incidență în cauza de față.
În realitate, autorul excepției solicită completarea dispozițiilor de lege criticate în sensul de a permite atacarea separat cu recurs nu numai a hotărârii de desesizare, ci și a încheierii prin care instanța respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 2 și ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Rădulescu în Dosarul nr. 7.534/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.