Decizia nr. 1708/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florea Stănescu în Dosarul nr. 967/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Liviu Opriș în Dosarul nr. 1.018/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie și de Riciard Timofte în Dosarul nr. 05.570/86/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 6.807D/2009, nr. 6.808D/2009 și nr. 7.061D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 6.808D/2009 și nr. 7.061D/2009 la Dosarul nr. 6.807D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 967/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Florea Stănescu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei încheieri de ședință prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Prin Încheierea din 21 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.018/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Liviu Opriș cu ocazia soluționării recursului împotriva unei încheieri de ședință prin care au fost respinse cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Prin Încheierea din 9 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 05.570/86/2009, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Riciard Timofte cu ocazia soluționării recursului împotriva unei încheieri de ședință prin care a fost respinsă cererea de încetare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv, în subsidiar, de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, respectiv dreptul oricărei persoane arestate sau deținute de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, deoarece împiedică exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive. Autorul excepției, Riciard Timofte, are în vedere și faptul că, spre deosebire de măsura arestului preventiv, în cazul măsurilor preventive restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara) nu este reglementată nici verificarea periodică a legalității și temeiniciei lor.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală, respectiv Secția pentru cauze cu minori și de familie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autori, făcând trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 156/2007 , nr. 779/2006 și nr. 486/2007.

Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Constituționale, și anume la

deciziile nr. 15/2005 , nr. 779/2006, nr. 156/2007, nr. 486/2007, nr. 672/2008 și nr. 1.139/2008.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare din 10 și 21 august 2009, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorilor excepției reiese însă că aceștia critică doar teza finală a textului de lege menționat. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunța numai asupra constituționalității dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: "[...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției, precum și a prevederilor art. 5 paragraful 4 referitoare la dreptul oricărei persoane arestate sau deținute de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, respectiv ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași texte din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 779 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, și prin

Decizia nr. 1.139 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florea Stănescu în Dosarul nr. 967/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală, de Liviu Opriș în Dosarul nr. 1.018/57/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie și de Riciard Timofte în Dosarul nr. 05.570/86/2009 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.