Decizia nr. 31/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, excepție ridicată de Societatea Comercială "B&B Professionals" S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 15.485/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu aduc atingere libertății activității economice, întrucât aceasta trebuie să se desfășoare în cadrul stabilit de lege. În situația prevederilor de lege criticate, limitările aduse libertății economice sunt justificate de necesitatea protejării cetățenilor români de abuzurile la care ar putea fi supuși în condițiile în care încheierea contractului de muncă cu angajatorul străin nu s-ar face în condiții strict stabilite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 15.485/197/2009, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "B&B Professionals" - S.R.L. din Brașov cu prilejul soluționării unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat, care prevede elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractele care conțin oferte ferme de locuri de muncă, încheiate cu persoanele fizice, juridice și organizațiile patronale din străinătate, sunt de natură a afecta libertatea economică consacrată de art. 45 din Constituție. În acest sens, arată că unele dintre clauzele ferme avute în vedere de dispozițiile vizate ale

art. 10 din Legea nr. 156/2000

stabilesc obligații care, având în vedere dinamica activității economice și implicit a pieței muncii, nu mai pot fi susținute de angajator la un moment ulterior, iar altele se concretizează doar la nivelul contractelor individuale de muncă dintre angajator și angajat, în funcție de capacitatea fiecărui angajator și disponibilitatea angajatorilor. Aceste tendințe sunt și mai mult amplificate de condițiile economice instabile care caracterizează activitatea economică.

Judecătoria Brașov consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate urmăresc asigurarea protecției sociale a muncii, care presupune și o cunoaștere deplină a drepturilor și îndatoririlor părților. În același timp, arată că desfășurarea activității economice nu poate să se desfășoare decât cu respectarea condițiilor prevăzut de lege.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009.

Curtea constată că autorul excepției are în vedere prevederile

art. 10 lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 5 mai 2009. Ulterior acestei republicări, dispozițiile de lege criticate au fost preluate în art. 9 lit. b), c), d), g) și f) cu următorul conținut: "Contractele prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puțin următoarele elemente: [...]

b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru care se încheie contractul;

c) funcția, meseria sau ocupația;

d) natura și durata angajării, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare; [...]

f) tariful orar, salariul lunar și datele de plată a salariului;

g) sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;".

Autorul excepției consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispozițiilor art. 45 din Constituție care consacră libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera inițiativă și de a exercita aceste drepturi "în condițiile legii".

Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.

În situația prevederilor de lege criticate, Curtea constată că acestea fac parte dintr-un cadru normativ ce urmărește instituirea unor măsuri care să asigure protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, măsuri care se referă și la stabilirea unor condiții stricte în ceea ce privește intermedierea contractelor de muncă dintre cetățenii români și persoanele fizice, juridice ori organizațiile patronale din străinătate. Aceste măsuri de protecție urmăresc prevenirea unor situații defavorabile ce pot apărea pentru cetățenii români în raporturile cu angajatorii străini ca urmare a omisiunii unor elemente esențiale ale contractelor de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile părților, fapt confirmat, de altfel, de realitățile sociale.

Așa fiind, limitele impuse exercitării libertății economice, în acest caz, sunt justificate și proporționale cu situația avută în vedere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 lit. b), c), d), g) și f) din Legea nr. 156/2000

privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, excepție ridicată de Societatea Comercială "B&B Professionals" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 15.485/197/2009 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.