Decizia nr. 142/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niscon" - S.R.L. Caracal în Dosarul nr. 1.292/104/2009 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 6.409D/2009, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 5.775D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 6.409D/2009 la Dosarul nr. 5.775D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 6.409D/2009 la Dosarul nr. 5.775D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 29 iunie 2009 și 2 iulie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.292/104/2009 și nr. 899/115/2009, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ și Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niscon" - S.R.L. Caracal și Societatea Comercială "Reidom" - S.R.L. Reșița în cauze având ca obiect cereri ale creditorilor pentru deschiderea procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece creează posibilitatea folosirii procedurii speciale a insolvenței în mod arbitrar la simpla solicitare a creditorului în condițiile în care contestația debitorului ar fi respinsă fie pe fond, fie ca tardiv introdusă. Se mai arată că judecătorul cauzei nu poate respinge cererea creditorului decât în situația în care admite contestația debitorului, ceea ce restrânge și, practic, condiționează posibilitatea instanței de judecată de a afla adevărul cu privire la posibilitățile financiare ale debitorului și de a administra probe în dovedirea stării de insolvență.

În fine, se mai susține că termenul de 10 zile fixat prin lege, fiind un termen de decădere, acesta nu se poate "prelungi" până ce debitorul își va angaja un apărător, ceea ce încalcă dreptul constituțional la apărare.

Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ și Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

"(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei [cererii creditorului de deschidere a procedurii - sn.], debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.

Raportat la excepția de față, Curtea reține că nu orice cerere de deschidere a procedurii insolvenței promovată de un creditor va avea finalitatea dorită de către acesta. Astfel, art. 31 alin. (1) din lege stabilește restrictiv faptul că numai creditorii îndreptățiți pot solicita deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență.

Or, în înțelesul legii, creditor îndreptățit este cel a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar prezumția de insolvență intervine atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței (a se vedea în acest sens art. 3 din lege).

Prin urmare, chiar și fără înregistrarea contestației debitorului, judecătorul-sindic trebuie să verifice dacă aceste condiții prevăzute de lege sunt respectate de cererea creditorului. Faptul că legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un mijloc de apărare denumit contestație semnifică grija acestuia pentru a asigura contradictorialitatea procedurii, respectiv garantarea unui rol activ al debitorului în procedura respectivă. Prin urmare, se reține că nu creditorul este cel care exercită rolul instanței de judecată în această procedură, din moment ce procedura a fost deschisă printr-o hotărâre a instanței de judecată după ce a avut loc o evaluare a cererii creditorului.

O altă chestiune antamată de autorii excepției vizează efectele respingerii contestației debitorului, și anume deschiderea procedurii insolvenței, respectiv faptul că acesta nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. Curtea constată că printr-o asemenea reglementare nu se încalcă prevederile constituționale invocate, întrucât este opțiunea legiuitorului de a prevedea diverse proceduri și consecințele exercitării acestora. De altfel, dacă nu ar fi contestat cererea creditorului, automat se deschidea procedura generală împotriva debitorului, cu parcurgerea deci și a fazei reorganizării judiciare. O atare dispoziție legală este o expresie a art. 126 alin. (2) din Constituție, ce nu este de natură a încălca prevederile art. 124 sau art. 126 alin. (1) din Constituție.

În fine, raportat la critica de neconstituționalitate ce vizează termenul de 10 zile în care debitorul trebuie să conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, Curtea constată că acesta este un termen de decădere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului că procedura insolvenței trebuie să se desfășoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legală care atrage atenția părților asupra gradului de diligență ridicat pe care trebuie să îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii. Celelalte chestiuni invocate în raport cu această problemă privesc interpretarea și aplicarea legii, aspect ce nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale. În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 24 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niscon" - S.R.L. Caracal și Societatea Comercială "Reidom" S.R.L. Reșița în dosarele nr. 1.292/104/2009 și nr. 899/115/2009 ale Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ și Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010.