Decizia nr. 131/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.350D/2009 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Hou Shouhuo în Dosarul nr. 2.719/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 5.350D/2009 la Dosarul nr. 5.054D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 5.054D/2009. Aceasta solicită, prin interpret, admiterea excepției, precizând că Oficiul Român pentru Imigrări a dispus returnarea sa, fără să îi acorde suficient timp pentru a introduce o plângere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât motivările excepției vizează complinirea unor omisiuni de reglementare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 iunie 2009 și 12 mai 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.126/2/2009 și nr. 2.719/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepțiile au fost ridicate de Lin Liming și Hou Shouhuo în cauze având ca obiect menținerea regimului tolerării șederii pe teritoriul României, respectiv soluționarea plângerii împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României.

În motivările excepțiilor de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situații similare cu cele în care autorii excepției se află. În acest sens, arată că este posibil ca Oficiul Român pentru Imigrări să emită o decizie de returnare a străinului în același moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României, așadar înainte de expirarea termenului legal de contestare a deciziei de respingere a cererii de menținere a regimului de tolerare. O astfel de situație are drept consecință transformarea dreptului la justiție într-un drept formal și iluzoriu, actul de justiție fiind golit de conținutul său.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 5.054D/2009, că prevederile de lege ce formează obiect al excepției nu împiedică părțile interesate să apeleze la instanțele judecătorești și să se prevaleze de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului prezent, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (4): "(4) Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.";

- Art. 11 alin. (1): "Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."

În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate constituie, în realitate, consecințe ale modalității de aplicare în practică a acestora. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii la spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale.

Totodată, Curtea constată că autorii excepției își întemeiază criticile și pe lipsa din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a unor prevederi care să prevină posibilitatea apariției în practică a situațiilor concrete descrise de aceștia în cuprinsul motivărilor scrise ale excepției. Instanța de contencios constituțional nu poate examina, însă, astfel de critici, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lin Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Hou Shouhuo în Dosarul nr. 2.719/2/2009 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010.