Decizia nr. 195/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Daniel Huștea în Dosarul nr. 6.752/236/2008 al Judecătoriei Giurgiu.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Ion Mădălin Tănase, lipsind părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, motivele invocate în fața Judecătoriei Giurgiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este constituțional sub rezerva de interpretare și aplicare din perspectiva art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 21 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.752/236/2008, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Daniel Huștea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, potrivit hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României, procedura reglementată de
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
este asimilată procedurii penale, astfel încât trebuie aplicat, ca o garanție procesuală, principiul în dubio pro reo. Prin urmare, sarcina probei revine agentului de poliție care a constatat contravenția și nu contravenientului, motiv pentru care nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 1.169 din Codul civil, potrivit cărora "cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească".
Judecătoria Giurgiu apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "aplicarea cu prioritate față de orice reglementări interne contrare a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului nu împiedică a se completa
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
cu acele dispoziții din Codul de procedură civilă care nu sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii potrivit regulilor de procedură civilă, inclusiv aplicarea regulii generale privind sarcina probei nu contravine art. 20 din Constituție, întrucât Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conține reglementări privind prezumția de nevinovăție a contravenientului în faza extrajudiciară a stabilirii sancțiunii, astfel încât nu se pune problema existenței unei neconcordanțe."
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la prezumția de nevinovăție.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
a mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față.
În acest sens este, de exemplu,
Decizia nr. 1096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, prin care Curtea a reținut că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. al 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție invocată de Daniel Huștea în Dosarul nr. 6.752/236/2008 al Judecătoriei Giurgiu.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.