Decizia nr. 257/2010

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.

Contribuabilii, cu excepția celor prevăzuți la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 și 38, în cazul cărora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranșa de venituri totale corespunzătoare, prevăzute la alin. (3), sunt obligați la plata impozitului la nivelul acestei sume.

Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Venituri totale anuale

(lei)

Impozit minim anual

(lei)

0-52.000

2.200

52.001-215.000

4.300

215.001-430.000

6.500

430.001-4.300.000

8.600

4.300.001-21.500.000

11.000

21.500.001-129.000.000

22.000

Peste 129.000.001

43.000

Pentru încadrarea în tranșa de venituri totale prevăzută la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale, obținute din orice sursă, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:

a) veniturile din variația stocurilor;

b) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor;

d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementărilor legale;

e) veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;

f) veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare;

g) veniturile prevăzute la art. 20 lit. d).» [...]

6. La articolul 34, după alineatul (14) se introduc patru noi alineate, alineatele (15)-(18), cu următorul cuprins:

«(15) Pentru anul 2009, contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. b) aplică următoarele reguli:

a) pentru trimestrul al II-lea se compară impozitul pe profit datorat la sfârșitul trimestrului cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 mai-30 iunie 2009, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 luni și înmulțirea cu numărul de luni aferent perioadei respective;

b) pentru trimestrele al III-lea și al IV-lea se compară impozitul pe profit datorat la sfârșitul fiecărui trimestru cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3), recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 luni și înmulțirea cu numărul de luni aferent trimestrului respectiv.

(16) Pentru anul 2009, contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. a) efectuează în continuare plățile anticipate în contul impozitului pe profit stabilite conform prezentului articol.

(17) În situația în care contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. a) au înregistrat în anul 2008 pierdere fiscală, aceștia efectuează plăți anticipate în contul impozitului pe profit în sumă de o pătrime din impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3).

(18) Pentru anul 2009, contribuabilii prevăzuți la alin. (1) lit. a) și alin (5), pentru definitivarea impozitului pe profit anual, aplică prevederile art. 18 alin. (2) prin compararea impozitului pe profit datorat la sfârșitul anului fiscal cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3).»"

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (6) referitoare la ordonanțele de urgență și art. 139 alin. (1) privind impozite, taxe și alte contribuții.

Examinând excepția, Curtea constată că în jurisprudența sa a statuat interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice numai în ce privește ordonanțele adoptate în baza unei legi de abilitare, interdicția decurgând din chiar prevederile art. 115 alin. (1) din Constituție. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (6) al art. 115 din Constituție referitor la ordonanțele de urgență.

De altfel,

Legea nr. 571/2003

- Codul fiscal a fost adoptată cu votul majoritar prevăzut la art. 76 alin. (2) din Constituție pentru legi ordinare.

Nu se poate reține nici înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 139 alin. (1), deoarece ordonanța de urgență este un act normativ cu putere de lege până la o eventuală respingere de către Parlament. În speță,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

a fost aprobată prin

Legea nr. 227/2009 .

Cât privește noțiunea de "lege" utilizată în Constituție în art. 139 alin. (1), se reține jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispozițiilor normative cuprinse în Legea fundamentală și actele normative ce formează dreptul intern, precum și mai multe înțelesuri în funcție de distincția ce operează între criteriul formal sau organic și cel material.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 pct. 1 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Erebul Consulting" - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 270/45/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2010.