Decizia nr. 282/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 (prevederi anume) privind Statutul funcționarilor publici
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Adrian Teodor Iluță în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este în deplină concordanță cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008, Tribunalul Bihor - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Teodor Iluță într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii emise de Consiliul Local al Municipiului Oradea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii și aduc atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât instituie o procedură specială, derogatorie de la cea comună în materia raporturilor individuale și colective de muncă. Arată că în art. 285 și art. 287-291 din Codul muncii se instituie garanții procesuale în favoarea angajatului în cadrul litigiilor referitoare la soluționarea conflictelor de muncă, garanții care nu se regăsesc în
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și deci nici în prevederile de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate. Autorul acesteia conchide că, pentru aceeași categorie de raporturi juridice - cele referitoare la raporturile de muncă și serviciu, sunt aplicabile principii și instituții procesuale diferite, care garantează în mod diferit asigurarea aceluiași drept constituțional, cel consacrat de art. 41 din Constituție. Astfel "se creează premisele instituționale și concrete ale discriminării negative a unei categorii sociale, cea a funcționarilor publici".
Tribunalul Bihor - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că dispozițiile
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Precizează că în legea menționată se regăsește voința legiuitorului cu privire la toate aspectele ce țin de statutul funcționarilor publici, instituind reguli diferite în considerarea unor situații diferite. Amintește că
art. 117 din Legea nr. 188/1999
stabilește că prevederile acesteia se completează cu cele ale legislației muncii.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că principiul egalității nu înseamnă aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Precizează că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu îngrădește dreptul părților interesate de a apela la instanțele judecătorești și de a se prevala de garanțiile specifice unui proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următoarea redactare:
- Art. 106 alin. (1): "(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, sunt încălcate prevederile din Constituție cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și la art. 21 alin. (2), (3) și (4) referitoare la interdicția îngrădirii prin lege a accesului liber la justiție, la dreptul la un proces echitabil și la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorul acesteia, ci, dimpotrivă, reprezintă, prin sine însuși, o garanție instituită de legiuitor în vederea respectării drepturilor pe care funcționarul public le poate exercita în ipoteza încetării raporturilor sale de serviciu. Astfel, prevederile art. 106 alin. (1) au ca scop asigurarea condițiilor necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acestuia. Așadar, prin textul de lege criticat, funcționarul public este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ.
Curtea constată că nu se poate reține existența unei discriminări între categoria funcționarilor publici și celelalte categorii de salariați. Legislația specifică funcției publice cuprinde reglementări diferite față de dreptul comun, care este legislația muncii, dar, prin edictarea unei astfel de reglementări dedicate funcționarilor publici, legiuitorul a înțeles să confere acestora un statut special, care nu contravine egalității în drepturi, consacrată de Legea fundamentală. Înțelesul acestui principiu este că egalitatea nu presupune și uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferență de tratament este însoțită de garanții suficiente exercitării tuturor drepturilor corespunzătoare. Prin urmare, legiuitorul poate să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale.
Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor constituționale care garantează accesul liber la justiție. Acesta implică posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces la structurile justiției și la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia, precum și imposibilitatea excluderii vreunei categorii sau grup social de la exercițiul drepturilor procesuale pe care legea le-a instituit. Or, textul de lege criticat întrunește aceste exigențe rezultate din conținutul dispozițiilor art. 21 din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Adrian Teodor Iluță în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.