Decizia nr. 345/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Robert Mihăiță Roșu în Dosarul nr. 3.345/280/2009 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.345/280/2009, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Robert Mihăiță Roșu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, spre deosebire de materia dreptului penal, unde, ca o garanție a respectării dreptului la apărare, organele de cercetare penală au obligația să adune probe atât cu privire la vinovăția făptuitorului, cât și cu privire la nevinovăția acestuia sau la anumite circumstanțe care diminuează ori agravează răspunderea făptuitorului, în materia contravențiilor rutiere legiuitorul nu a prevăzut nicio garanție în acest sens. Astfel, în cazul faptelor care pot constitui contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, activitatea agenților constatatori se rezumă doar la observarea și înregistrarea conduitei participanților la trafic, precum și la aplicarea de sancțiuni. Ordonanța de urgență nu obligă însă agenții constatatori să comunice presupușilor făptuitori înregistrările video și celelalte probe care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale și nici măcar ulterior, la cererea acestora.

Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.";

- Art. 109 alin. (2) și (3): "Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."

Se susține că aceste dispoziții legale încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de lipsa reglementării, prin normele criticate, a obligației organului constatator, în speță agenții poliției rutiere, de a comunică persoanei contraveniente probele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție. O astfel de critică, prin care se tinde la completarea dispozițiilor legale ce fac obiectul excepției, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.

De altfel, persoana contravenientă, nemulțumită de sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție, are deschisă calea plângerii la instanța de judecată, în conformitate cu prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit căruia "împotriva procesuluiverbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatata fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudența sa pronunțată cu privire la dispoziții ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, legea-cadru în materie contravențională (de exemplu,

Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, așadar și de a examina probele care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale, obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepții, în motivarea acesteia. În acest sens,

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

stabilește că "instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusa în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării". Așadar, instanțele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) și

art. 109 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Robert Mihăiță Roșu în Dosarul nr. 3.345/280/2009 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010.