Decizia nr. 371/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 109 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și ale art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , excepție ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.307/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.307/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 109 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și ale art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 . Excepția a fost ridicată de Gheorghe Taga cu ocazia soluționării unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, dreptul la apărare și dreptul la informație, întrucât creează discriminare între cetățenii care, săvârșind o contravenție în legătură cu circulația pe drumurile publice, sunt opriți imediat în trafic și suportă rigorile legii, fiind, astfel, atenționați asupra necesității respectării acesteia, și cei în cazul cărora procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie în lipsa contravenientului. Conducătorii auto din această a doua categorie, nefiind opriți în trafic la momentul săvârșirii contravenției și sancționați pentru încălcarea legii, prezintă un risc mai mare de a săvârși noi fapte contravenționale în intervalul de timp care curge până la comunicarea procesului-verbal de constatare, ceea ce este de natură să inducă acestor persoane, pe calea impactului psihologic și emoțional, probleme de sănătate fizică și psihică. În plus, contravenienții aflați în aceasta din urmă situație nu au acces la probele materiale pe care se bazează acuzația de încălcare a normelor rutiere, fiind expuși riscului abuzului de putere, arbitrariului și corupției.
Judecătoria Slobozia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
nu aduc nicio atingere dispozițiilor art. 16, 21, 22, 24 și 31 din Constituție.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă cu privire la dispozițiile art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
și neîntemeiată cu privire la prevederile
art. 109 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , este inadmisibilă. Totodată, consideră că dispozițiile
art. 109 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
sunt constituționale, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.029/2009. Mai arată că art. 22 și 31 din Legea fundamentală nu au incidență în cauza de față.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 109 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și ale art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Din notele scrise ale autorului excepției reiese, însă, că acesta critică prevederile
art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006
și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, având următorul cuprins:
-
Articolul 109
alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
(4) Forma și conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției se stabilesc prin regulament.";
- Art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 referitoare la dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 31 referitoare la dreptul la informație.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Referitor la art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Prin urmare, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate prevederile unei hotărâri a Guvernului.
II. În ceea ce privește
art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , autorul excepției critică, în realitate, modul de aplicare a prevederilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale organelor poliției rutiere, la care face referire în motivarea excepției și care constituie, de fapt, cauza nemulțumirii autorului acesteia, nu pot constitui, însă, motive de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 109 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și ale art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , excepție ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.307/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.