Decizia nr. 152/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, excepție ridicată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul nr. 48.707/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul consilier juridic Iulian Corolea, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, invocând încălcarea art. 21 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 48.707/3/2005, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare.

Excepția a fost ridicată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili într-o cauză având ca obiect un litigiu comercial.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, potrivit textului criticat, actul de sesizare a tribunalului pentru angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei poate fi întocmit de către: judecătorul-sindic, lichidator, creditorii de asigurări și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, acest drept nefiind acordat și creditorilor bugetari ale căror creanțe au rezultat din alte raporturi juridice decât cele de asigurări, aceștia din urmă fiind dependenți de liberul arbitru al celor care pot promova o astfel de acțiune. Textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Accesul liber la instanțe este conceput ca dreptul oricărei persoane de a se putea adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nicio lege. Accesul liber la justiție este consacrat ca drept fundamental atât prin art. 21 din Constituția României, cât și prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și prin art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În condițiile stabilite de art. 52 alin. (1) din legea criticată, Ministerul Finanțelor prin organele sale subordonate, creditor al societăților de asigurări pentru obligații fiscale neachitate de contribuabil, este lipsit de dreptul la un proces echitabil, fiindu-i încălcat dreptul de a-și apăra interesele în cauzele de faliment.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193 din 14 decembrie 2004, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 52 alin. (1): "(1) În vederea adoptării hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la plata parțială a pasivului societății de asigurare insolvabile, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum și de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul cauzei, tribunalul poate încuviința instituirea unor măsuri asigurătorii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție cuprinse în art. 21.

Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că textul legal criticat nu include pe creditorii bugetari printre participanții la procedura falimentului societăților de asigurări care pot formula cerere de atragere a răspunderii conducătorilor societății.

Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate cere, de fapt, modificarea și completarea prevederilor legale, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004

privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, excepție ridicată de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul nr. 48.707/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010.