Decizia nr. 435/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Laurențiu Mircioi în Dosarul nr. 704/842/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul acesteia este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 704/842/2008, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Laurențiu Mircioi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică modul în care au fost aplicate dispozițiile legale de către instanțele învestite cu soluționarea cauzei, susținându-se că pentru faptele comise în timpul minoratului nu se revocă suspendarea condiționată a executării pedepselor, prevederile art. 83 din Codul penal trebuind să fie interpretate astfel. Se arată în acest sens că "legiuitorul a stipulat foarte clar faptul că infracțiunile săvârșite în timpul minorității nu atrag starea de recidivă", precum și faptul că instanțele de fond și apel "au încălcat în mod flagrant prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție [...], prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale [...], prevederile art. 23 alin. (1) și (12) din Constituție [...] și prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție".

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 83 din Codul penal, având următorul cuprins: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 privind libertatea individuală și ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 83 din Codul penal sunt criticate din perspectiva modului de interpretare și aplicare de către instanțele de judecată, menționându-se în mod expres că acestea au încălcat o serie de dispoziții din Legea fundamentală, precum și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată[...]". Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, excepție invocată de Laurențiu Mircioi în Dosarul nr. 704/842/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.