Decizia nr. 185/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Oana-Georgiana Bidiuță în Dosarul nr. 2.709/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.709/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Excepția a fost ridicată de Oana-Georgiana Bidiuță într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că textul de lege este neconstituțional, deoarece prin acesta se instituie o procedură specială în considerarea calității de debitor a instituțiilor publice, procedură ce înlătură dreptul creditorului de a urmării silit, în intervalul de 6 luni menționat, bunurile aparținând domeniului privat al statului, supuse în mod normal regimului de drept comun. Se conferă, astfel, statului privilegiul de a amâna aprobarea sumelor din bugetele instituțiilor publice necesare executării obligațiilor de plată față de creditori, deoarece din economia dispozițiilor ordonanței criticate rezultă că executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se poate face numai asupra resurselor bănești ale instituției, nu și asupra bunurilor mobile sau imobile, chiar dacă acestea se află în proprietatea privată a debitorului. Mai mult, includerea acestor sume în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției publice rămâne la dispoziția ordonatorului de credite bugetare, acesta fiind singurul abilitat să întreprindă măsurile la care se referă art. 2 din ordonanță și să dispună efectuarea plății fără ca ordonanța să prevadă o sancțiune eficientă pentru nerespectarea acestor obligații. Textul criticat contravine în primul rând art. 16 din Constituție, deoarece pune creditorii instituțiilor publice într-o poziție de inegalitate în raport cu alți creditori, primii neputând să uzeze de dreptul la executare silită decât după trecerea unui termen de 6 luni și chiar și atunci numai asupra resurselor alocate de la buget în acest scop. De asemenea, norma criticată contravine art. 44 alin. 1 teza întâi din Constituție, potrivit căruia dreptul de proprietate și creanțele asupra statului sunt garantate, respectiv proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege.

Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția ridicată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 110/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007, prevederi ce au următorul conținut: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată că asupra dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, s-a mai pronunțat, prin raportare la prevederile

art. 44 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 938 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 22 septembrie 2009, constatând că sunt constituționale. Cu această ocazie, Curtea a reținut că prin actul normativ criticat este protejat atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cât și cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepție ridicată de Oana-Georgiana Bidiuță în Dosarul nr. 2.709/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2010.