Convenția din 23 noiembrie 1971

Articolul 1

Cetățenii celor două state sînt scutiți de vize pentru trecerea frontierei de stat în cadrul prevederilor și în condițiile stabilite prin prezenta convenție.

Articolul 2

Cetățenii unuia dintre statele contractante, care au domiciliul pe teritoriul acestui stat și sînt posesori ai unuia dintre actele de călătorie care le da dreptul la trecerea frontierei de stat, pot călători pentru ședere temporară ori pot sa tranziteze teritoriul celuilalt stat contractant fără viza acestuia.

Articolul 3

Prevederile prezentei convenții nu se referă la cetățenii oricăruia dintre cele doua state care doresc să-și stabilească domiciliul pe teritoriul celuilalt stat.

Articolul 4

Ieșirea și înapoierea cetățenilor fiecăruia dintre cele doua state, cu domiciliul pe teritoriul celuilalt stat, se fac în conformitate cu prevederile legale ale statului în care își au domiciliul.

Articolul 5

1. Pentru trecerea frontirei de stat sînt valabile actele de călătorie prevăzute în anexa la prezenta convenție. Modelele actelor de călătorie se vor schimba pe cale diplomatică.

2. În cazul schimbării actelor de călătorie sau introducerii unor noi acte de călătorie, cele doua părți contractante se vor informa reciproc pe cale diplomatică trimitandu-și, totodată, modelele acestor documente; introducerea lor în uz se va face numai după 30 de zile de la data notificării și transmiterii modelelor.

Articolul 6

Trecerea frontierei de stat, în cadrul prezentei convenții, se face prin punctele de frontieră stabilite în conformitate cu legislația interna a fiecăruia dintre cele doua state.

Articolul 7

1. Cetățenii fiecăruia dintre cele doua state, care călătoresc în scop oficial pe teritoriul celuilalt stat, pot rămîne pe teritoriul acestuia pe durata misiunii lor; de aceasta prevedere beneficiază și membrii lor de familie, dacă au aceeași cetățenie.

2. Cetățenii fiecăruia dintre cele doua state, care călătoresc în scop personal, pot rămîne pe teritoriul celuilalt stat pînă la 30 de zile de la data trecerii frontierei. În cazuri întemeiate, organele competente ale statului de reședința pot prelungi șederea, în cadrul valabilității actului de călătorie, cu pînă la 60 de zile; o noua prelungire a șederii poate fi acordată numai cu consimțămîntul expres al reprezentantei diplomatice sau consulare a celuilalt stat.

3. Cetățenii fiecăruia dintre cele doua state pot rămîne în tranzit pe teritoriul celuilalt stat, în conformitate cu prevederile legale ale acestuia.

Articolul 8

1. Cetățenii fiecăruia dintre cele doua state, care și-au pierdut actul de călătorie pe teritoriul celuilalt stat, sînt obligați sa anunțe imediat organele competente ale statului de reședința; aceeași obligație le revine și în cazul în care actul de călătorie a fost distrus. Organul sesizat eliberează o adeverinta cu privire la anunțarea pierderii sau distrugerii actului de călătorie.

2. Reprezentanta diplomatică sau consulară competența eliberează cetățenilor, pe baza adeverintei menționate la alineatul 1 al prezentului articol, unul dintre actele prevăzute în anexa, care le da dreptul de a se înapoia în patrie sau de a-și continua călătoria; un astfel de act se eliberează și cetățeanului înscris într-un pasaport colectiv sau familial, care trebuie să-și intrerupa călătoria dintr-un motiv întemeiat. Acest act trebuie să poarte viza de ieșire a organului competent al statului de reședința.

Articolul 9

1. Cetățenii fiecăruia dintre cele doua state sînt obligați ca în timpul șederii pe teritoriul celuilalt stat să respecte prevederile legale ale statului de reședința.

2. Prevederile prezentei convenții nu aduc atingere dreptului fiecăruia dintre cele doua state de a ridica sau limita șederea temporară a unui cetățean al celuilalt stat, în cazul încălcării legilor interne ale statului de reședința, sau de a refuza intrarea pe teritoriul lor a persoanelor indezirabile - cetățeni ai celuilalt stat.

Articolul 10

Vizele care se acordă conform articolelor 4 și 8 alineatul 2, prelungirea dreptului de ședere prevăzut la articolul 7 alineatul 2, precum și adeverinta prevăzută la articolul 8 alineatul 1 al prezentei convenții, sînt scutite de orice taxa.

Articolul 11

Dacă va fi necesar, organele competente ale celor două state se vor consulta asupra problemelor ce vor aparea ca urmare a aplicării prezentei convenții.

Articolul 12

1. Prezenta convenție va fi supusă aprobării guvernelor celor două state și va intra în vigoare în a treizecea zi de la schimbul notelor prin care se confirma aprobarea ei.

2. Pe data intrării în vigoare a prezentei convenții își pierd valabilitatea toate înțelegerile cu privire la desființarea vizelor încheiate între cele doua state.

Articolul 13

Prezenta convenție s-a încheiat pe timp nelimitat și va rămîne în vigoare încă 6 luni de la data la care va fi denunțată, în scris, de către unul dintre statele contractante.

Convenția s-a încheiat la București la data de 23 noiembrie 1971, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și limba germană, ambele texte avînd aceeași valoare.