Decizia nr. 606/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , precum și a dispozițiilor

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , criticate, și ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.302/312/2009, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , precum și a dispozițiilor

art. 109 alin. (1) - (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Taga.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă principiul egalității în drepturi prin aceea că "unii cetățeni, care au beneficiat de oprirea imediată în trafic și aplicarea legii conform dispozițiilor

art. 109 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , sunt favorizați în spiritul legii prin faptul că au fost atenționați asupra necesității respectării legii, în timp ce alți cetățeni, nefiind opriți și sancționați cum că ar fi încălcat legea, au continuat să cumuleze efectul riscului altor fapte contravenționale pe intervalul de timp al prescrierii stabilite de lege". Se mai susține că actul constatator încalcă prevederile art. 31 din Constituție care consacră dreptul la informație, precum și dreptul la apărare, prin lipsa accesului la probele acuzării. În sfârșit, se încalcă și dreptul la integritate psihică prin aceea că, "în situația unui contravenient care a primit prin poștă înștiințarea că a săvârșit cu mult timp în urmă o serie de fapte contravenționale, acea persoană este supusă unei presiuni psihice extrem de virulente".

Judecătoria Slobozia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile Regulamentului de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , criticate, și neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile

art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, care nu a fost indicat expres în dispozitivul încheierii de sesizare a Curții, acesta îl constituie, potrivit concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, în care sunt citate textele legale criticate, precum și considerentelor încheierii de sesizare, în care sunt, de asemenea citate, la fila 1, aceste texte, dispozițiile art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, precum și dispozițiile

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , au următorul cuprins:

"(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."

Dispozițiile

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au următorul cuprins:

"(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesulverbal de constatare a contravenției.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 31 privind dreptul la informație.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține următoarele:

1. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , este inadmisibilă. Aceasta întrucât, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, instanța de contencios constituțional "hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea "(...) decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță [...]", excepția de neconstituționalitate a prevederilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres și limitativ de norma constituțională, reluată în legea organică a Curții, fiind prin urmare inadmisibilă.

2. În ceea ce privește dispozițiile

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se constată că acestea nu încalcă prevederile constituționale invocate. Astfel, normele criticate se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza acestora, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, și nu încalcă dreptul la apărare. Persoana contravenientă nemulțumită de sancțiunea aplicată prin procesul-verbal de contravenție, indiferent dacă procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în prezența sau în lipsa acesteia, are deschisă calea plângerii la instanța de judecată, în conformitate cu prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit căruia "împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta", cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, poate formula apărările pe care le consideră necesare. Curtea a subliniat în acest sens în jurisprudența sa pronunțată cu privire la dispoziții ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , legea-cadru în materie contravențională (de exemplu, Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010), că, chiar dacă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, atunci când este formulată plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, așadar și de a examina probele care stau la baza aplicării sancțiunii contravenționale, obținute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepții, în motivarea acesteia. În acest sens,

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

stabilește că "instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării". Așadar, instanțele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (1) și (2) din Regulamentul de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 , excepție ridicată de Gheorghe Taga în Dosarul nr. 1.302/312/2009 al Judecătoriei Slobozia.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 109 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010.