Decizia nr. 501/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, excepție ridicată de Ionuț Bogdan Luca și Traian Meșter în Dosarul nr. 7.733/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, consilierul juridic Valentin Cristian Țundrea, cu delegație de reprezentare depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții. În susținere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.733/271/2008, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene.

Excepția a fost ridicată de Ionuț Bogdan Luca și Traian Meșter.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

contravin art. 21 din Constituție, deoarece prorogarea termenelor de implementare a măsurilor privind înregistrarea ședințelor de judecată este de natură să restrângă accesul liber la justiție. Cu privire la celelalte dispoziții legale atacate, autorii excepției nu au arătat motivele de neconstituționalitate.

Judecătoria Oradea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatului Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

este inadmisibilă, iar în ceea ce privește prevederile art. 149 și 155^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008 , apreciază că acestea sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, în ordinea invocării textelor de lege criticate, este următorul:

- art. 149 și 155^1 din Codul de procedură civilă;

-

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 77/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009;

-

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 decembrie 2007, aprobată prin

Legea nr. 127/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 2 iunie 2008;

-

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 100/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2009.

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , precum și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007 , Curtea constată că nu este motivată. Se încalcă astfel dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Textul de lege fiind imperativ, încălcarea prevederilor sale are drept consecință imposibilitatea exercitării controlului de constituționalitate, astfel că excepția de neconstituționalitate referitoare la acestea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. Analizând prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008 , Curtea constată că termenul prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, de la care se aplică dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 304/2004 , referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, precum și termenul prevăzut la

art. 136 din Legea nr. 304/2004 , privind preluarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a atribuțiilor Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, au fost prorogate la data de 1 ianuarie 2011 prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2009

privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009.

Prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 , precum și a termenului prevăzut la

art. 136 din Legea nr. 304/2004

la data de 1 ianuarie 2011 a avut în vedere, potrivit motivării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2009 , evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010. Acest lucru a impus luarea de urgență a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010.

De altfel, Curtea, prin

Decizia nr. 1.385 din 29 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009, a statuat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/2008

prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiției ca serviciu public, ținând seama, așa cum rezultă din motivarea acestei ordonanțe, de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanțelor de judecată.

Considerentele reținute în această decizie își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 149 și art. 155^1 din Codul de procedură civilă, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006

privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 154/2007

pentru prorogarea termenului prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ionuț Bogdan Luca și Traian Meșter în Dosarul nr. 7.733/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 137/2008

pentru prorogarea unor termene, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.