Decizia nr. 565/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 și 481 din Codul civil
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Păun și Ioana Mitruș (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 317D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Ion Păun prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, deoarece este în imposibilitate de prezentare la acest termen, fiind bolnav. Anexează, în copie conformă cu originalul, o adeverință medicală prin care i se recomandă repaus la domiciliu în perioada 20-30 aprilie 2010, un bilet de trimitere pentru servicii medicale și un certificat medical de constatare a capacității de muncă reduse.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curții Constituționale este din data de 13 octombrie 2009.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorul excepției de neconstituționalitate Ion Păun.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 332D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Vasile Prochipiuc și Elena Prochipiuc în Dosarul nr. 17.878/245/2009 al Judecătoriei Iași Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 349D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 din Codul civil, ridicată de Constantin Cătălin Marin și Raluca Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București Secția civilă.
La apelul nominal răspunde partea Apostol Georgescu, lipsă fiind autorii excepției de neconstituționalitate și cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepției de neconstituționalitate, Constantin Cătălin Marin și Raluca Geanina Marin, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător.
Partea Apostol Georgescu lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea cererii de amânare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curții Constituționale este din data de 13 octombrie 2009.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, formulată de autorii excepției de neconstituționalitate Constantin Cătălin Marin și Raluca Geanina Marin.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 332D/2010 și nr. 349D/2010 la Dosarul nr. 317D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parțial identic.
Partea Apostol Georgescu și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 332D/2010 și nr. 349D/2010 la Dosarul nr. 317D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții Apostol Georgescu, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.351/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Păun și Ioana Mitruș (Păun) într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.
Prin Încheierea din 6 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 17.878/245/2009, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Vasile Prochipiuc și Elena Prochipiuc într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară.
Prin Decizia civilă nr. 1683R din 22 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 20.095/3/2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă - admițând recursul împotriva încheierii din 19 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București -, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 din Codul civil, excepție ridicată de Constantin Cătălin Marin și Raluca Geanina Marin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate din Codul civil sunt neconstituționale, deoarece prin aplicarea lor se creează posibilitatea deposedării unei persoane de un imobil cumpărat în condițiile legii. Pe de altă parte, susțin că textele de lege criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate necesare pentru aplicarea lor unitară.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și Judecătoria Iași - Secția civilă și-au exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Tribunalul București - Secția a V-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 480 și 481 din Codul civil, cu următorul cuprins:
- Art. 480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.";
- Art. 481: "Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire."
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 27 alin. (1) privind inviolabilitatea domiciliului, ale art. 44 privind dreptul de proprietate și ale art. 136 privind proprietatea, precum și celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale ca și cele invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin
Decizia nr. 323/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Curtea a reținut că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real (usus, fructus și abusus), cât și un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii. Prin urmare, condiționarea liberei exercitări a atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispozițiilor legii include și Constituția, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forței juridice, în vârful ierarhiei actelor normative.
Curtea a mai reținut că principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reglementări prin care pârâții să își poată susține și valorifica dreptul de acces la justiție. Curtea reține că, în cauză, autorii excepției, care au calitatea de pârâți, au avut la îndemână calea procedurală a întâmpinării, reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă, formulată de către aceștia, și prin care au răspuns la cererea de chemare în judecată a reclamanților.
Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor
art. 481 din Codul civil, Curtea a reținut în Decizia nr. 399/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 7 aprilie 2009, că acestea reglementează regimul juridic al exproprierii, consacrat, de altfel, constituțional în alin. (3) al art. 44 din Legea fundamentală.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În plus, Curtea observă că, din motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate, reiese împrejurarea că aceștia critică și raționamentele avute în vedere de instanțele de judecată privind operațiunea juridică a comparării titlurilor de proprietate ale părților și a modului de interpretare și aplicare a prevederilor
Legii nr. 10/2001 , aspecte care excedează competenței Curții Constituționale.
Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a
și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, prin
Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a stabilit că, atunci când intervine concursul dintre legea specială și legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv
Legea nr. 10/2001 , și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 480 și 481 din Codul civil, excepție ridicată de Ion Păun și Ioana Mitruș (Păun) în Dosarul nr. 3.351/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, de Vasile Prochipiuc și Elena Prochipiuc în Dosarul nr. 17.878/245/2009 al Judecătoriei Iași - Secția civilă și de Constantin Cătălin Marin și Raluca Geanina Marin în Dosarul nr. 14.848/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.