Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 785/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 18 și art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor

prezumat în vigoare

Data actului
3 iunie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 437 din 30 iunie 2010
Citează
4 acte
Structură
4 articole · 11.213 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 21/1992 21 august 1992 (prevederi anume) privind protecția consumatorilor

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 3 alin. (1) și

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 18 și art. 19 din același act normativ", excepție invocată de Societatea Comercială "EWB Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.389/309/2008, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 3 alin. (1) și

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 18 și art. 19 din același act normativ", excepție invocată de Societatea Comercială "EWB Transport" - S.R.L. din Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

criticate sunt neconstituționale întrucât îngrădesc atât libertatea comerțului, cât și libertatea economică și, totodată, "limitează posibilitatea societății în cauză de a se apăra și de a aduce dovezi împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor". În ceea ce privește dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

criticate, acestea sunt neconstituționale deoarece nu prevăd obligația, pentru agentul constatator, de a menționa probele care au stat la baza constatărilor din procesulverbal, "iar persoana sancționată, devenită contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat al procesului-verbal, are obligația de a-și dovedi nevinovăția".

Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile "art. 3 alin. (1) și

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și ale art. 18 și art. 19 din același act normativ". Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum și a concluziilor scrise depuse la dosarul instanței de judecată de către autor rezultă că obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (1) și

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum și dispozițiile art. 18 și

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât cu privire la aceste dispoziții Curtea urmează a se pronunța.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-

Articolul 3

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.";

-

Articolul 16

alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.";

-

Articolul 18

din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 : "Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.";

-

Articolul 19

din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 : "Informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, ușor de înțeles, într-o formă care să nu permită ștergerea și să nu fie inscripționate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoțesc produsul sau serviciul, în funcție de natura acestuia."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 Libertatea economică și art. 135 - Economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

criticate nu aduc atingere sub niciun aspect egalității în drepturi, fiind deopotrivă aplicabile tuturor destinatarilor săi aflați în situații identice, fără privilegii și fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă și stabilirea vinovăției sale. De altfel, referitor la "obligația contravenientului de a-și dovedi nevinovăția", Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reținând, cu acel prilej, că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. Chiar dacă

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

În ceea ce privește art. 18 și

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, prin care este reglementat dreptul consumatorilor de a fi informați în mod complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, informare care se realizează prin elemente de identificare și caracterizare a acestora expres prevăzute de lege, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale care garantează accesul liber la o activitate economică și libera inițiativă sau care prevăd obligația statului de a asigura libertatea comerțului.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) și

art. 16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 18 și

art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție invocată de Societatea Comercială "EWB Transport" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.

PREȘEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.