Decizia nr. 756/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Nicolae Dumitrescu în Dosarul nr. 7.877/4/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, și partea Georgia Camelia Liliana Petricu, prin avocat din cadrul S.C.P.A. Diaconescu & Șola, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată. Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care susține admiterea criticii, arătând că dispozițiile art. 1 și

art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

nu sunt aplicabile în speța sa, întrucât testamentul olograf nerecunoscut de moștenitori nu are valoare juridică, nefiindu-le opozabil. Însă, în cazul în care instanța ar constata valabilitatea testamentului, devin aplicabile dispozițiile decretului, astfel încât moștenitorii nu mai pot solicita anularea sau reducțiunea testamentului.

Avocatul prezent solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, critica vizând soluția pronunțată de instanța civilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.877/4/2007, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Nicolae Dumitrescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 30 din Constituție, referitoare la libertatea de exprimare, precum și prevederile art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertatea opiniei și a expresiei. În cauza dedusă judecății, instanța de fond a admis cererea reclamaților și a constatat prescrierea dreptului la acțiune în anularea sau reducțiunea testamentului olograf, împrejurare ce obligă pe autorul excepției să renunțe la opinia sa și să recunoască testamentul scris de antecesorul său.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că dispozițiile art. 1 și art. 3 din Decretul 167/1958 au ca obiect prescripția dreptului material la acțiune, în vreme ce prevederile art. 30 din Constituție se referă la dreptul persoanei la opinie, astfel că, prin aplicarea normelor cuprinse în

Decretul nr. 167/1958

nu se poate aduce vreo vătămare dreptului constituțional.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și

art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 1: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.

Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.

Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.";

- Art. 3 alin. 1: "Termenul prescripției este de 3 ani."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 30, precum și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că argumentele invocate de autor nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, prevederile art. 30 referitoare la libertatea de exprimare neavând nicio legătură cu dispozițiile criticate.

Astfel, Curtea constată că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta au ca finalitate facilitarea accesului liber la justiție pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor.

Scopul reglementării constă, de asemenea, în asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții echitabile a dreptului constituțional consacrat de art. 21, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile.

Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile art. 30 din Constituție consacră libertatea de exprimare, care reprezintă posibilitatea omului de a-și manifesta prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile, credințele religioase și creațiile de orice fel. Libertatea de exprimare are un conținut complex, cuprinzând libertatea cuvântului sau libertatea presei.

Astfel circumscrise, domeniul de aplicare și, implicit, aria de protecție a dreptului la liberă exprimare nu se suprapun cu domeniul de aplicare al prescripției extinctive, ca expresie a accesului liber la justiție. Prin urmare, susținerile potrivit cărora ar exista un raport de contrarietate între instituția prescripției și libertatea de exprimare sunt vădit lipsite de temei, dispozițiile art. 30 din Constituție nefiind relevante în cauză.

Mai mult, Curtea observă că neconstituționalitatea textelor de lege criticate este dedusă din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripția extinctivă în cauza aflată pe rolul instanței. Astfel, motivele invocate în susținerea excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, în cadrul controlului ierarhic superior, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe numai asupra problemelor de drept, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Nicolae Dumitrescu în Dosarul nr. 7.877/4/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.