Decizia nr. 747/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Universitatea "Petre Andrei" din Iași în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a transmis la dosar note scrise în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 132/45/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Universitatea "Petre Andrei" din Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ, aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că recunoașterea în favoarea autorității administrative a dreptului la recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge principiul egalității de tratament și cel potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. Arată că "este excesivă recunoașterea acestei posibilități, câtă vreme se permite menținerea caracterului executoriu al unui act administrativ în timp ce acesta este supus judecății, fiind astfel înfrânt principiul liberului acces la justiție, care astfel subzistă doar formal, câtă vreme pe parcursul judecății partea suportă consecințele unui act ale cărui condiții de validitate nu au fost pe deplin lămurite". În opinia sa, actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a căilor de atac de către părțile lezate prin emiterea lui. Susține că recunoașterea dreptului autorității administrative de a contesta soluția de suspendare este cu atât mai excesivă cu cât această autoritate nu justifică interesul legitim de natura celui înscris în art. 1 din lege, având în vedere că rațiunea legii contenciosului administrativ este protecția persoanelor față de actele emise de autoritățile administrative, și nu invers. Arată că nu se poate vorbi despre dreptul la un proces echitabil câtă vreme efectele actului nelegal continuă să se producă în fapt, prin admiterea recursului formulat de autoritatea publică împotriva sentinței civile de suspendare. Precizează, ca o confirmare a acestor argumente, că prevederile similare cuprinse în art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul arătat, încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite nemaifiind supusă niciunei căi de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat instituie o garanție pentru persoana vătămată în ceea ce privește evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar, prin stabilirea condițiilor de admisibilitate, previne și limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin

Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. (...)

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 "Egalitatea în drepturi" și art. 21 "Accesul liber la justiție".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia pretinde că este încălcată egalitatea de tratament juridic prin aceea că prevederile de lege criticate recunosc în favoarea ambelor părți aflate pe poziții adverse în cadrul unui litigiu de contencios administrativ dreptul de a contesta hotărârea prin care instanța a dispus suspendarea actului supus controlului de legalitate. Or, este de domeniul evidenței că această dispoziție dă expresie tocmai principiului enunțat de autorul excepției. Dimpotrivă, o nesocotire a principiului egalității armelor specific procesului echitabil ar fi reprezentată de oferirea posibilității de a beneficia de un astfel de drept doar părții care, potrivit

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , s-a considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică și s-a adresat instanței competente în vederea recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim și a reparării pagubei ce i-a fost cauzată.

Autorul excepției susține că rațiunea legii contenciosului administrativ este protecția persoanelor față de actele emise de autoritățile administrative, și nu invers. Curtea observă însă că o astfel de protecție survine doar ca urmare a unei hotărâri judecătorești care trebuie să fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul căruia și autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumția de legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune suspendării executării actului administrativ până la pronunțarea unei hotărâri cu privire la legalitatea acestuia. În acest context, este firesc ca actul să își producă efectele până la momentul în care instanța se pronunță în mod definitiv asupra necesității suspendării executării acestuia. Afirmația în sensul că actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a căilor de atac de către părțile lezate prin emiterea lui, nu reprezintă o critică de neconstituționalitate, ci o apreciere personală cu privire la o reglementare viitoare pe care, în opinia autorului excepției, legiuitorul ar trebui să o adopte.

Totodată, Curtea reține că textele de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție, persoana care se consideră vătămată și autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate se contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanțele judecătorești în vederea suspendării efectelor actului contestat atât printr-o cerere alăturată acțiunii principale, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cât și printr-o acțiune directă introdusă în condițiile art. 15 din aceeași lege.

În ceea ce privește susținerea criticilor de neconstituționalitate prin raportare la modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, prin art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, o altă instituție juridică, și anume cea a suspendării provizorii a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță în cazul soluționării contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, Curtea constată că nu poate analiza un astfel de argument. Aceasta, deoarece, potrivit competenței sale stabilite prin Constituție și prin legea proprie de organizare și funcționare, instanța de contencios constituțional efectuează controlul de constituționalitate exclusiv prin raportare la textele și principiile Legii fundamentale, iar nu prin compararea prevederilor de lege supuse examinării cu alte norme cuprinse în diverse alte reglementări legale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Universitatea "Petre Andrei" din Iași în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.