Decizia nr. 822/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Paul Ureche în Dosarul nr. 1.866/232/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.866/232/2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Paul Ureche cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.418 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Găești în contradictoriu cu I.G.P.R. - Secția de Poliție Autostrăzi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 25 și 53. În acest sens arată, în esență, că, deși sancțiunile contravenționale complementare ar trebui să fie mai puțin aspre decât cele principale, sancțiunea complementară instituită de normele criticate, și anume suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată, este mai aspră decât cele principale - amendă și avertisment. Ca urmare, restrângerea exercițiului dreptului constituțional la liberă circulație apare ca o sancțiune principală, și nu complementară, ceea ce legiuitorul nu a dorit, având în vedere tocmai principiul proporționalității și ierarhizării pedepselor.

Instanța de judecată apreciază că textele de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții cuprinse în art. 101 alin. (3), care reglementează faptele ce constituie contravenție și care se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, raportate la cele ale art. 96, care reglementează sancțiunile contravenționale complementare.

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 25 privind libera circulație și art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea art. 25 din Constituție privind dreptul la liberă circulație, deoarece acesta nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.

În ceea ce privește invocarea înfrângerii art. 53 din Constituție, Curtea observă că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de reținut că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Curtea mai reține că autorul excepției își fundamentează criticile de neconstituționalitate pe compararea dispozițiilor ce fac obiectul excepției. Or, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Aceste considerente au fundamentat, de altfel, soluția de respingere a unei excepții de neconstituționalitate similare, pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 982 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 29 iulie 2009, fiind valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) raportate la cele ale

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Paul Ureche în Dosarul nr. 1.866/232/2008 al Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2010.