Decizia nr. 839/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Roman în Dosarul nr. 3.734/111/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.734/111/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Roman.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3), precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, pentru stabilirea în concret a pedepsei aplicate unei persoane, un rol determinant îl au aprecierea asupra personalității acesteia, așa cum rezultă din actele dosarului, dar și percepția pe care o are judecătorul asupra sa în cursul audierii martorilor și a inculpatului în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 și alin. 1^1 din Codul de procedură penală, în fața instanței de recurs nu se pot audia martori, iar audierea inculpatului se face doar în ipoteza în care acesta nu a fost ascultat de către instanța de fond sau de apel, astfel că instanța de recurs procedează la judecare doar pe baza documentelor existente la dosar. Prin urmare, o corectă reindividualizare a pedepsei ar putea fi posibilă numai în măsura în care inculpatul este audiat cu ocazia judecării recursului, în caz contrar fiind afectat dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, prevederile art. 385^15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală privind posibilitatea rejudecării de către instanța de recurs, printre altele, și în cazul prevăzut de art. 385^9 alin. 1 pct. 18 din același cod, constând în comiterea unei erori grave de fapt, exclude o cercetare judecătorească, permițând o soluție de fond doar pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosar. Obligativitatea ascultării inculpatului, în situația în care instanțele de fond și apel nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, nu acoperă absența unei cercetări judecătorești și, prin urmare, această procedură apare ca lipsită de minimum de garanții procesuale, indispensabile unui proces echitabil.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 385^9 alin. 1 pct. 14 cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, art. 385^15 pct. 2 lit. d) cu denumirea marginală Soluțiile raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs și art. 385^14 alin. 1^1 cu denumirea marginală Verificarea hotărârii din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 385^9 alin. 1 pct. 14: "14. când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;";

- Art. 385^15 pct. 2 lit. d): "Instanța, judecând recursul, pronunță una din următoarele soluții: [...]

2. admite recursul, casând hotărârea atacată și:

[...]

d) dispune rejudecarea de către instanța de recurs în cazurile prevăzute în art. 385^9 alin. 1 pct. 11-20, precum și în cazul prevăzut în art. 385^6 alin. 3.";

- Art. 385^9 alin. 1 pct. 18: "18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare;";

- Art. 385^14 alin. 1^1: "Cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu conțin nicio dispoziție de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin textele contestate s-a avut în vedere dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială. Astfel, inculpatul are posibilitatea pe parcursul întregului proces penal să expună toate apărările sale, poate propune instanței administrarea de probe în apărarea sa, dacă acestea sunt pertinente, concludente și utile cauzei.

De asemenea, prevederile legale invocate, reglementând ca motive de casare a unei hotărâri judecătorești aplicarea pedepselor greșit individualizate în raport cu art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum și comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare, sunt menite să garanteze dreptul tuturor părților de a beneficia de un proces echitabil. O asemenea garanție este instituită și de dispozițiile referitoare la obligativitatea ascultării inculpatului cu ocazia judecării recursului. Astfel, scopul acestei căi de atac constă tocmai în asigurarea unui control judecătoresc al legalității și al aflării adevărului în judecarea și soluționarea cauzelor penale de prima instanță sau de instanța de apel, aspect de natură să contribuie la îndeplinirea exigențelor care condiționează într-o societate democratică procesul echitabil.

În plus, procedura de judecată, care cuprinde pe lângă sistemul probator și obiectul judecății în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind așadar o aplicare a prevederilor art. 61 din Constituție, cu atât mai mult cu cât, în legislația procedural penală română, recursul este, de regulă, al treilea grad de jurisdicție, art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând doar obligația statelor membre de a institui un minim de două grade de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 14, art. 385^15 pct. 2 lit. d) raportat la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 și art. 385^14 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Grigore Roman în Dosarul nr. 3.734/111/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2010.