Decizia nr. 741/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Buinoschi în Dosarul nr. 10.097/193/2009 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală și de Traian Popa în Dosarul nr. 3.354/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 8.265D/2009 și nr. 8.464D/2009 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 8.464D/2009 la Dosarul nr. 8.265D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 noiembrie 2009 și 2 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 10.097/193/2009 și nr. 3.354/85/2009, Judecătoria Botoșani - Secția penală și Tribunalul Sibiu - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Ștefan Buinoschi și Traian Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul Ștefan Buinoschi susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 16 și art. 21, deoarece inculpatul care nu are posibilitatea efectivă de acoperire a prejudiciului în perioada de încercare stabilită prin sentința de condamnare riscă revocarea suspendării condiționate. Or, o asemenea posibilitate legitimează implementarea în legislație a unei viziuni de politică penală condiționată de avere. Pe lângă discriminarea pe criteriul averii, constrângerea de a executa obligațiile civile într-un anumit interval de timp este, în opinia autorului, contrară dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, autorul Traian Popa susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (13) referitoare la natura penală a sancțiunii privative de libertate, deoarece acțiunea civilă în procesul penal nu poate influența modul de individualizare a pedepsei și, cu atât mai mult, nu poate avea ca și consecință directă o sancțiune privativă de libertate.

Judecătoria Botoșani - Secția penală și Tribunalul Sibiu - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului a transmis, în Dosarul nr. 8.265D/2009, punctul său de vedere în care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 84 cu denumirea marginală Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile din Codul penal, care au următorul conținut: "Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putință de a îndeplini acele obligații."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind o creație a legiuitorului, este firesc ca acesta să determine nu numai condițiile, dar și sfera de incidență a măsurii. De vreme ce suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă un drept al persoanei, ci doar o măsură de individualizare a executării pedepsei, care oferă inculpatului numai o vocație, iar nu un drept de a beneficia de această măsură, și revocarea măsurii trebuie circumscrisă unor criterii similare. Câtă vreme aplicarea acestei măsuri se face prin hotărâre judecătorească, pronunțată ca urmare a finalizării procesului penal, în cadrul căruia inculpatul are posibilitatea de a-și face toate apărările, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a propune și de a administra probe, nu poate fi primită susținerea în sensul că reglementarea criticată ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil ori principiului ce statuează natura penală a sancțiunii privative de libertate. Aceasta întrucât pedeapsa a fost deja stabilită; ceea ce se schimbă fiind numai modul de executare. Împrejurarea că inculpatul a achitat sau nu prejudiciul produs prin infracțiune ori a depus sau nu stăruință în acoperirea acestuia constituie, după caz, circumstanțe atenuante ori agravante, contribuind la o corectă individualizare a pedepsei, și, nicidecum, nu se poate spune că reprezintă o cauză a dispunerii sancțiunii privative de libertate.

De asemenea, dispozițiile art. 84 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece dispoziția legală criticată nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nicio deosebire. Rezultă că nu se poate vorbi de încălcarea egalității în fața legii, câtă vreme revocarea se aplică numai celor care nu au executat obligațiile civile. De altfel, teza finală a textului criticat exceptează de la aplicare inculpații, care nu au îndeplinit obligațiile civile, întrucât nu a avut putința de a le îndeplini.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Buinoschi în Dosarul nr. 10.097/193/2009 al Judecătoriei Botoșani - Secția penală și de Traian Popa în Dosarul nr. 3.354/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.