Decizia nr. 791/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , excepție ridicată de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul Emil Bivolaru, avocat, membru al Baroului București, în calitate de apărător ales cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că partea Ministerul Justiției a transmis la dosar un punct de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, prin care arată că dispozițiile

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

nu mai sunt în vigoare în forma criticată de autorul excepției, astfel că aceasta a devenit inadmisibilă și solicită respingerea sa ca atare.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției. Acesta precizează că, ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege ce formează obiectul excepției a fost modificat în așa fel încât situația care stătea la baza criticii de neconstituționalitate nu mai subzistă. Ca urmare, Curtea nu va putea, potrivit jurisprudenței sale, decât să procedeze la respingerea ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, aceasta fiind consecința modificării prevederilor cuprinse în

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , care, în prezent, are o redactare diferită față de cea criticată de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.464/2/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Davidai Elyakim într-o cauză având ca obiect anularea Ordinului ministrului justiției prin care a fost respinsă cererea formulată de acesta în vederea obținerii cetățeniei române.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate suprimă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, ceea ce reprezintă o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție, care nu este justificată de existența condițiilor în care art. 53 din Constituție permite restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

sunt constituționale, necontravenind niciunuia dintre textele din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului ales, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000. La data la care excepția a fost ridicată, 9 octombrie 2009, textul de lege criticat avea următorul cuprins:

- Art. 18 alin. 4: "Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secția de contencios administrativ a curții de apel de la domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința în România, ordinul poate fi atacat, în același termen, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Hotărârea curții de apel este definitivă și irevocabilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) care stabilește că România este stat de drept, democratic și social, menționând valorile supreme garantate în cadrul acestuia, art. 11 referitor la raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii, art. 20 referitor la interpretarea și aplicarea tratatelor internaționale privind drepturile omului, art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 126 alin. (1) și (6) privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești prevăzute în lege și garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea acesteia, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 354/2009 privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2009

pentru modificarea și completarea

Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 16 noiembrie 2009. În prezent, dispozițiile

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

au următoarea redactare: "Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ. Hotărârea curții de apel este definitivă și poate fi supusă recursului la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Curtea constată că, prin noua redactare a textului de lege criticat, a fost înlăturat caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze acțiunea introdusă în vederea anulării ordinului emis de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care acesta a respins cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei române.

Prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curții Constituționale a statuat, cu valoare de principiu, că, "în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării". Or, în cauza de față, legiuitorul a ales o formulă de reglementare care nu păstrează soluția normativă pe care autorul excepției a criticat-o. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991

a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 18 alin. 4 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , excepție ridicată de Davidai Elyakim în Dosarul nr. 4.464/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.