Decizia nr. 867/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287^8 și

art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din București și Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă partea Consiliul General al Municipiului București - Administrația Străzilor, reprezentată de consilierul juridic Ilona Iovanescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care susține respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a criticilor formulate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 29.352/3/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287^8 și

art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din București și Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că dispozițiile legale criticate lipsesc de efect garanțiile instituite prin

art. 287^7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , care prevăd condițiile în care instanța poate dispune suspendarea unei proceduri de achiziție publică cu consecința directă a imposibilității autorității contractante de a încheia contractul de achiziție publică. Normele reglementate prin art. 287^8 și art. 287^10 alin. (1) din ordonanță au caracter discriminatoriu, întrucât recunosc dreptul de a solicita suspendarea procedurii unor persoane aflate în situații fundamental diferite: ofertanții care au contestat cu bună-credință procedura de atribuire, respectiv ofertanții de rea-credință care au contestat în mod abuziv o atare procedură. De asemenea, este lezat dreptul agenților economici de a-și exercită activitatea economică și este afectat dreptul de proprietate al ofertanților declarați câștigători ai procedurii de achiziție publică, care, deși nu a fost suspendată de instanță, nu se poate finaliza ca urmare a aplicării dispozițiilor criticate.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu sunt de natură a leza drepturile constituționale ale părților care participă transparent și legal la procedurile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 287^8 și ale

art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 287^8: "(1) Indiferent de decizia instanței cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu are în nicio situație dreptul de a încheia contractul înainte de soluționarea cauzei de către instanță.

(2) În cazul în care hotărârea prin care instanța a soluționat cauza este comunicată înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 205 alin. (1) și la art. 206 alin. (3), inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 287^12 alin. (1) și la art. 287^13 lit. a), autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după împlinirea termenelor respective.

(3) În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de atribuire, autoritatea contractantă achiziționează produse, servicii sau lucrări defalcate pe loturi, prevederile alin. (1) sunt aplicabile numai asupra loturilor pentru care s-a formulat acțiune în justiție.";

- Art. 287^10 alin. (1): "Instanța constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:

a) autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligațiile referitoare la publicarea unui/unei anunț/invitații de participare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență;

b) au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 277 alin. (3) sau ale art. 287^8 alin. (1) și (2), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia achizițiilor publice, dacă aceasta din urmă încălcare a afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul;

c) autoritatea contractantă nu a respectat prevederile art. 150 sau ale art. 158-160."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44, 45 și 53.

Examinând dispozițiile care fac obiectul criticilor de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 286 alin. (2) din ordonanță, litigiile privind desfășurarea procedurilor de atribuire a contractelor care intră în sfera de aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și cele privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluționează de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 720^2-720^7 și ale art. 720^9 din Codul de procedură civilă, referitoare la soluționarea litigiilor în materie comercială. În cazuri temeinic justificate, în scopul prevenirii unor pagube iminente, instanța poate să dispună, la cererea părților interesate, măsuri cu caracter provizoriu de suspendare sau care să asigure suspendarea, în stadiul în care se află, a procedurii de atribuire. Instanța soluționează cererea de suspendare luând în considerare consecințele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Însă, în cazul în care consecințele negative ale suspendării procedurii de atribuire sunt mai mari decât beneficiile lor, instanța poate respinge cererea de suspendare, cu condiția ca această hotărâre să nu prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea.

În acest context, dispozițiile art. 287^8 din ordonanță prevăd că, indiferent de decizia instanței cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, autoritatea contractantă nu poate încheia contractul înainte de soluționarea pe fond a cauzei de către instanță. Prin urmare, în cazul respingerii cererii de suspendare, textul de lege criticat reglementează posibilitatea autorității contractante de a continua procedura de atribuire, însă împiedică finalizarea acesteia, respectiv încheierea contractului de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii.

Dispozițiile

art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

enumeră cazurile de nulitate a contractelor, printre care și cel referitor la încălcarea prevederilor art. 287^8 alin. (1) și (2) din ordonanță. Textul de lege criticat apare ca un mijloc de garanție a principiului legalității, asigurând realizarea celor două funcții ale nulității: preventivă, respectiv sancționatorie.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției, potrivit cărora dispozițiile criticate ar crea o situație egală tuturor ofertanților care contestă procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice, indiferent de poziția subiectivă pe care au avut-o în momentul exercitării dreptului la contestație, buna sau reaua-credință, ceea ce ar echivala cu încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, Curtea observă că cererea de suspendare a procedurii de atribuire poate fi respinsă de către instanța judecătorească în considerarea consecințelor probabile ale măsurii asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate sau pe motivul că efectele negative ale suspendării sunt mai mari decât beneficiile lor, deci fără a fi relevate aspecte ce țin de exercitarea cu bună sau rea-credință a drepturilor procesuale de către contestator. Or, respingerea cererii de suspendare poate constitui expresia culpei procesuale a părții care a formulat-o, dar nicidecum nu echivalează cu exercitarea cu rea-credință a dreptului său de a se adresa justiției. Prin urmare, Curtea apreciază că dispozițiile art. 287^8 din ordonanță asigură o aplicare nediscriminatorie tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei, fără a crea privilegii vreunei categorii de participanți la procedura de atribuire a contractelor.

În ceea ce privește critica potrivit căreia prevederile art. 287^8 și ale art. 287^10 alin. (1) din ordonanță lezează dreptul de proprietate al agenților economici și dreptul acestora de a-și exercită activitatea, Curtea reține că rațiunea pentru care legiuitorul a instituit interdicția încheierii contractului de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii, în cazul în care instanța nu a soluționat cauza având ca obiect desfășurarea procedurii de atribuire a acestui contract, a fost aceea de a preîntâmpina încheierea unor contracte nelegale care ulterior ar fi anulate în temeiul dispozițiilor legale. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura stabilitatea raporturilor juridice comerciale care se nasc între părți prin încheierea unor astfel de contracte și, în mod mediat, de a garanta tocmai accesul liber al persoanei la o activitate economică, în condițiile respectării drepturilor și libertăților celorlalte persoane participante la procedura de atribuire.

Referitor la critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 53 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dau expresie unor exigențe pe care legiuitorul este singurul abilitat să le stabilească în valorificarea dreptului persoanei la exercitarea unei activități economice. Astfel, Curtea constată că obligația autorității contractante de a nu încheia contractul cu ofertantul, a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câștigătoare, înainte de soluționarea cauzei de către instanță, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287^8 și

art. 287^10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială Marcatin - S.A. din București și Societatea Comercială Marcaplast - S.A. din Otopeni în Dosarul nr. 29.352/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2010.