Decizia nr. 926/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antonella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 28.590/212/2008 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 28.590/212/2008, Judecătoria Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție.

Excepția a fost ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2), precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, potrivit căruia aceștia sunt numiți prin ordinul procurorului șef și își desfășoară activitatea "sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit" al procurorilor direcției, nu oferă garanții cu privire la independența, imparțialitatea și obiectivitatea activității pe care o desfășoară în efectuarea constatărilor tehnico-științifice care constituie mijloace de probă în procesul penal.

Din perspectiva garanțiilor procesuale ale învinuitului referitoare la administrarea acestei probe, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate nu prevăd dreptul învinuitului de a fi încunoștințat despre administrarea acesteia, astfel că nu are posibilitatea nici să participe la formularea obiectivelor constatărilor tehnico-științifice dispuse, nici să formuleze obiecțiuni la concluziile raportului de constatare. Or, în condițiile în care mijlocul de probă astfel efectuat servește la fundamentarea acuzării reținute în actul de sesizare a instanței, neacordarea garanțiilor procesuale la care s-a făcut referire conduce la o încălcare gravă a principiului egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil.

Instanța de judecată apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care au următorul conținut: "(1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și în art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, cu raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale și cu motivare similară. Astfel, prin

Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

sunt constituționale, pentru considerentele acolo reținute.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Nicușor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 28.590/212/2008 al Judecătoriei Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.