Decizia nr. 982/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) și (5), art. 12 alin. (1), art. 15 și

art. 18^1 alin. (1) și (6) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mirela Eliza Mărginean în Dosarul nr. 4.294/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 910/2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.294/94/2009, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) și (5), art. 12 alin. (1), art. 15 și

art. 18^1 alin. (1) și (6) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mirela Eliza Mărginean într-o cauză având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 198/2004

impune o serie de obligații și interdicții disproporționate proprietarilor imobilelor vizate de expropriere, cele mai importante fiind interdicțiile de emitere a oricărui aviz, acord, permis, autorizație cu privire la imobilele supuse exproprierii. În acest context, apreciază că se creează o încălcare abuzivă și total disproporționată a dreptului de proprietate, prin aceste interdicții operându-se o veritabilă naționalizare, deoarece lipsesc proprietarii de atributul cel mai important al dreptului de proprietate - dispoziția. De asemenea, arată că art. 4 alin. (2) din același act normativ este neconstituțional, deoarece prevede că "expropriatorul întocmește documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere". Astfel, apreciază că întocmirea documentațiilor cadastrale reprezintă un atribut exclusiv al proprietarilor imobilelor supuse exproprierii, nicio altă persoană neputând exercita aceste atribute în locul proprietarilor de drept, ceea ce reprezintă un abuz și o ingerință în dreptul de proprietate. Autorul excepției susține totodată că

art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004

dispune că litigiile nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator, acesta operând înainte de plată despăgubirilor, fapt ce contravine dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituție ce impun, ca o condiție sine qua non, plata prealabilă a unei despăgubiri juste pentru efectuarea procedurii de expropriere. De altfel, autorul excepției apreciază că justa și prealabila despăgubire poate fi dispusă doar de instanța de judecată, singura autoritate abilitată, în sistemul nostru de drept, să determine ce este just. Or, din moment ce norma constituțională obligă mai întâi la o justă despăgubire, prevederile

Legii nr. 198/2004

sunt neconstituționale, întrucât inversează cronologia evocată de Legea fundamentală.

Judecătoria Buftea consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 910/2009 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că reglementarea criticată este constituțională. Astfel, apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale de referință, iar în susținerea punctului său de vedere invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 166/2008

și nr. 910/2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) și (5), art. 12 alin. (1), art. 15 și

art. 18^1 alin. (1) și (6) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 184/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 31 octombrie 2008.

Aceste texte de lege au următorul conținut:

- Art. 3: "(2) Deținătorii cu orice titlu ai imobilelor afectate de elaborarea studiului de fezabilitate pe coridorul de expropriere sunt obligați, după o prealabilă înștiințare, să permită accesul pentru efectuarea măsurătorilor topografice, a studiilor geotehnice și a oricăror operațiuni necesare studiului de fezabilitate.

(3) După avizarea de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale, a fiecărei documentații cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligația de a transmite unităților administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere. După transmiterea acestei liste se interzice emiterea oricărui aviz, acord, permis, autorizație cu privire la imobilele supuse exproprierii.";

- Art. 4 alin. (2): "După publicarea hotărârii prevăzute la alin. (1), expropriatorul întocmește documentațiile cadastral-juridice pentru fiecare imobil propus spre expropriere, având în vedere și dispozițiile

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată. Documentațiile vor cuprinde și date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și planuri cu amplasamentul lucrării care se avizează de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale. Planul cu amplasamentul lucrării, pe fiecare unitate administrativ-teritorială, care conține delimitarea imobilelor - teren și/sau construcții - propuse spre expropriere, cu indicarea numelor deținătorilor, precum și a ofertelor de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizați, se aduce la cunoștință publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, unde va rămâne afișat până la finalizarea procedurii de expropriere, și prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului.";

- Art. 5 alin. (5): "În cazul în care despăgubirile referitoare la același imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptățite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărțite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice și/sau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate, dar nu suspendă transferul dreptului de proprietate către expropriator.";

- Art. 9: "(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. [...]

(5) Lucrările de utilitate publică privind drumurile care fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat.";

- Art. 12 alin. (1): "Actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii sau după data plății ori, după caz, a consemnării sumelor stabilite ca despăgubiri, pentru constituirea sau transferul de drepturi reale având ca obiect imobilele afectate de expropriere, sunt lovite de nulitate absolută, cu excepția celor care clarifică ulterior exproprierii situația juridică a imobilelor, în cazurile prevăzute la art. 5 alin. (4)-(8) și art. 6 alin. (2) din prezenta lege.";

- Art. 15: "Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativteritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condițiile prezentei legi.";

- Art. 18^1 : "(1) Orice avize, acorduri, permise sau autorizații emise unor terțe persoane pentru imobilele supuse exproprierii de la data avizării de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale, a documentațiilor cadastral-juridice sunt lovite de nulitate absolută. [...]

(6) Dispoziția prevăzută la alin. (5) se aplică și în cazul eliberării unui aviz, acord, permis sau a unei autorizații unor terțe persoane pentru imobilele supuse exproprierii."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor cuprinse în

Legea nr. 198/2004 , prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și cu motivare similară.

Astfel, prin

deciziile nr. 910 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, și nr. 1.648 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, Curtea a statuat că

Legea nr. 198/2004 , în ansamblul său, conține dispoziții care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispozițiile constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986).

De asemenea, Curtea a constatat că normele legale criticate nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței lor, astfel încât susținerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei și nu poate fi primită.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (5), art. 9 alin. (1) și (5), art. 12 alin. (1), art. 15 și

art. 18^1 alin. (1) și (6) din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, excepție ridicată de Mirela Eliza Mărginean în Dosarul nr. 4.294/94/2009 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.