Decizia nr. 891/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tinioris Mar" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 499/212/2009 al Judecătoriei Constanța Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Serviciul public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local din Constanța, avocat Constantin Cojocaru, cu delegație la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Serviciului public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local din Constanța, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 499/212/2009, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tinioris Mar" - S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât încunoștințarea contribuabilului de existența unei decizii de impunere se face prin internet sau prin afișare la sediul organului fiscal. Or, nu orice persoană are acces la internet, iar contribuabilul nu este obligat să se prezinte la sediul organului fiscal pentru a vedea dacă s-a publicat sau nu vreo decizie de impunere împotriva sa. Neluând la cunoștință despre existența unei decizii de impunere, prin executarea acesteia, se ajunge la îngrădirea dreptului de proprietate al contribuabilului.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât termenul de contestare al actului fiscal curge de la momentul comunicării actelor de drept fiscal; or, dacă această comunicare se realizează prin afișare, contribuabilul nu poate lua la cunoștință în mod efectiv de actul administrativ fiscal în cauză, astfel încât contestația formulată împotriva acestuia este formală, aceasta urmând să fie respinsă ca tardiv introdusă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

"(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Textul legal criticat a mai format obiect al unei critici identice de neconstituționalitate. Curtea, prin

Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, a statuat că, în sine, textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că instanța de judecată, pentru a aprecia dacă acțiunea formulată împotriva actului administrativ fiscal a fost tardiv introdusă, va trebui să verifice, chiar și în faza contestației la executare, corectitudinea comunicării acestuia în condițiile art. 44 alin. (3) din cod, pentru că, în cazul în care o atare modalitate de comunicare a fost folosită în mod abuziv, înseamnă că, de fapt, actul administrativ fiscal nu a fost comunicat, în condițiile legii, persoanei vizate, ceea ce are efecte directe cu privire la executarea actului respectiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tinioris Mar" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 499/212/2009 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.