Decizia nr. 978/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) și (10), precum și a celor ale art. 139^9 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) și (10), precum și a celor ale
art. 139^9 din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr. 5.953/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că stabilirea infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel că aspectele criticate de autorul excepției vizează o problemă de legiferare, și nu de constituționalitate, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.953/30/2008, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) și (10), precum și a celor ale
art. 139^9 din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Attila Carol Fodor într-o cauză civilă având ca obiect infracțiuni la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sancțiunile stabilite prin prevederile de lege criticate sunt foarte mari în raport cu consecințele cauzate prin faptele incriminate, precum și cu pericolul social al acestora.
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, nemulțumirile inculpatului având în vedere modul de aplicare al acestor reglementări de către organele judiciare, și nu aspecte de conformitate a acestora cu Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Totodată, arată că revine instanței de judecată să stabilească dacă fapta cu care a fost sesizată constituie infracțiune, activitatea de apreciere a probelor, de interpretare, de aplicare a prevederilor legale la situații concrete și de calificare a faptei deduse judecății fiind de competența acesteia.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) și (10), precum și cele ale
art. 139^9 din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:
Articolul 139
^6 [...]: "(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se sancționează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani.[...]
(4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se sancționează și închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat.[...]
(9) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
(10) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe.";
- Art. 139^9 : "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă."
Autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individuală și art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității unora dintre textele de lege criticate, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, prin
Decizia nr. 291 din 3 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, și
Decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, Curtea a reținut că " art. 139^6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996
instituie un regim sancționator mai sever pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, dacă sunt săvârșite «în scop comercial», iar art. 139^6 alin. (10) din lege reglementează prezumția de comercialitate numai pentru operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe, și doar pentru marfa pirat care este identificată la sediul, în punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de acești operatori economici.
Prezumția de comercialitate, reglementată în aceste condiții, este o prezumție relativă, părțile având la dispoziție toate mijloacele procedurale pentru a o răsturna, în condițiile legii, fiind astfel garantat dreptul la un proces echitabil."
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a reglementărilor legale, raportată la art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Legiuitorul este unica autoritate competentă să stabilească, prin lege organică, faptele care constituie infracțiuni, în scopul apărării valorilor statului de drept, precum și a garantării efective a exercitării, potrivit legii, a drepturilor și libertăților fundamentale.
De altfel, prevederile legale criticate sunt în concordanță cu art. 73 alin. (1) lit. h) din Constituție, potrivit cărora stabilirea infracțiunilor, a pedepselor și a regimului executării acestora este atributul exclusiv al legiuitorului. Textele de lege criticate nu conțin nici norme contrare dreptului părților interesate de a beneficia de un proces echitabil și de judecarea cauzei într-un termen rezonabil, sau care să aducă atingere libertății individuale ori restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Deoarece în cauza de față nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în acest dosar.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139^6 alin. (2), (3), (4), (9) și (10), precum și a celor ale
art. 139^9 din Legea nr. 8/1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Attila Carol Fodor în Dosarul nr. 5.953/30/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.