Decizia nr. 930/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 și

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010, în prezența reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și ale

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 816/54/2009, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 și

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate derogă de la prevederile

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , ceea ce are drept efect extinderea, în mod nejustificat, a ciclului procesual și amânarea, în mod nepermis, a momentului la care actul administrativ fiscal poate fi atacat în justiție. Astfel, în timp ce se parcurge procedura administrativă prealabilă, actul administrativ vătămător continuă să existe și să producă efecte juridice, contribuabilul fiind executat silit de organele fiscale.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 și

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 213 alin. (5): "Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.";

- Art. 214: "(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

(2) Organul de soluționare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluționare competent va stabili și termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

(4) Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.";

- Art. 216: "(1) Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.

(2) În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.

(3) Prin decizie se poate desființa total sau parțial actul administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.

(4) Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 214.";

- Art. 217: "(1) Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

(2) Contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.";

- Art. 218 alin. (2): "(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Demersul autorului excepției de neconstituționalitate pleacă de la o premisă particulară, și anume parcursul procesual pe care îl are judecarea cauzei sale. Astfel, se observă că acesta a atacat procesul-verbal al inspecției fiscale, și nu decizia de impunere. Prin acest proces-verbal, printre altele, s-a dispus sesizarea parchetului, întrucât existau indicii în sensul săvârșirii unor infracțiuni de natură economică.

Curtea observă că procesul-verbal menționat a fost atacat în căile administrative de atac, iar organul de soluționare a contestației l-a anulat și a stabilit că organele de inspecție fiscală urmează "să valorifice constatările efectuate prin procesul-verbal și să emită decizia de impunere, conform legii". Ulterior, pe cale judecătorească, a fost anulată decizia organului de soluționare a contestației, iar instanța a obligat organul în cauză să pronunțe o soluție pe fond. Acesta din urmă, văzând că prin procesul-verbal inițial a fost sesizat parchetul, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală a suspendat judecarea contestației administrative, nemaiputând, deci, soluționa pe fond contestația introdusă. Ulterior, a fost atacată în instanță și această ultimă decizie a organului de soluționare a contestațiilor, fază procedurală în care s-a ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate.

Toate aceste aspecte țin de interpretarea și aplicarea legii, sunt aspecte de fapt, care pot/vor fi corectate de instanțele judecătorești în căile de atac. În această situație, încălcarea eventuală a "termenului rezonabil" în care trebuie soluționată cauza nu se datorează textului legii, ci comportamentului părților și instituțiilor administrative sau judecătorești în această cauză concretă. Însă Curtea Constituțională judecă numai în drept, astfel încât conduita procesuală a contribuabilului contestator sau unele decizii administrative sau judecătorești discutabile nu pot constitui temei pentru constatarea neconstituționalității unor texte legale. În consecință, ținând cont de prevederile

art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (5), art. 214, art. 216, art. 217 și

art. 218 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Remia Com Impex" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 816/54/2009 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.