Decizia nr. 819/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2009

prin care a fost completat

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Leonard Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.377/109/2009, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2009

prin care a fost completat

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Leonard Banu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

intră în contradicție cu dispozițiile

Legii nr. 126/1997

și cele ale

art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 . De asemenea, susține că prin textul criticat se reglementează două instituții de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, una ca sancțiune contravențională și alta ca sancțiune administrativă, ceea ce contravine prevederilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. Prin dispozițiile criticate se restricționează un drept legitim, fără ca persoana vătămată să se poată adresa justiției pentru apărarea dreptului său, în cadrul unui proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Actele administrative se bucură de caracter obligatoriu în baza prezumției de legalitate ce le caracterizează, pentru faptul că sunt adoptate de autoritățile publice, în regim de putere publică și în aplicarea legii. Prezumția respectivă, nefiind absolută, persoana ce se consideră vătămată are posibilitatea de a le contesta în fața unei instanțe judecătorești și de a cere suspendarea executării lor. Prin urmare, caracterul executoriu al actelor administrative nu este un obstacol în inițierea și derularea unui proces echitabil sub niciun aspect.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși instanța de judecată menționează că obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2009

prin care a fost completat

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, se constată că autorul excepției se referă la

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Alin. (8) al

art. 103 a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(8) În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 26 referitoare la viața intimă, familială și privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei și art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea constată că domeniul de aplicare al acestui text constituțional este circumscris restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăște dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăți constituționale, ci stabilește posibilitatea autorității emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanța de judecată în vederea anulării permisului de conducere obținut cu nerespectarea prevederilor legale.

Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Astfel, între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică și practică ori prin susținerea formală a acestora și ocrotirea interesului general care se identifică în acest caz cu necesitatea menținerii siguranței circulației pe drumurile publice, legiuitorul a înțeles să dea prioritate celui din urmă.

De altfel, măsura propusă de textul de lege criticat este una temporară, ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care se dispune anularea permisului de conducere. În cazul în care instanța de judecată constată că nu poate dispune anularea permisului de conducere, acesta fiind obținut cu respectarea normelor legale, va respinge cererea introdusă de autoritatea emitentă a permisului de conducere, urmând ca aceasta din urmă să facă aplicarea

art. 113 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și să dispună restituirea permisului de conducere titularului.

În ceea ce privește critica autorului excepției referitoare la invocarea prevederilor art. 21 și ale art. 52 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cel interesat, inclusiv autorul excepției, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Față de invocarea prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu a indicat dispozițiile internaționale considerate a fi încălcate de

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, astfel că nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate.

De asemenea, în ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 1, art. 15 și art. 26 din Constituție, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în cauza dedusă controlului.

În ceea ce privește critica potrivit căreia textul criticat intră în contradicție cu dispozițiile

Legii nr. 126/1997

și cele ale

art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 , Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Așa fiind, Curtea reține că eventuala contradicție existentă între dispozițiile unor legi în vigoare nu intră sub incidența controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Leonard Banu în Dosarul nr. 2.377/109/2009 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.