Decizia nr. 972/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1, art. 31 și art. 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială și de Marin Stanciu în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 38.003/3/2009, și prin Încheierea din 4 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 38.003/3/2009, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială, respectiv Tribunalul Argeș - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1, art. 31 și art. 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" - S.R.L. din București și de Marin Stanciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că prin textele criticate se creează un dezechilibru procesual între justițiabili și judecător sub aspectul faptului că partea care recuză un judecător nu poate participa la judecarea cererii de recuzare, deci nu își poate susține în mod direct și adecvat cererea de recuzare în fața completului care soluționează cererea, în vreme ce judecătorul recuzat are dreptul de a formula apărările necesare. Dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 21 și 24 din Constituție, întrucât prin modul de soluționare al cererilor de recuzare nu se poate susține că justițiabilii au dreptul la un proces echitabil, fiind vădită inechitatea dintre justițiabili și judecători. De asemenea, sunt înfrânte și dispozițiile art. 124 din Constituție, care prevăd că justiția este unică, egală și imparțială pentru toate părțile implicate într-un litigiu, precum și prevederile art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a VII-a comercială și Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând în motivare jurisprudența Curții Constituționale. În ceea ce privește principiul accesului liber la justiție și al dreptului la apărare, instanțele apreciază că acestea nu sunt încălcate, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv și de aceea nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. 1, art. 31 și art. 34 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 30 alin. 1: "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.";

- Art. 31: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.

Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face niciun act de procedură.";

- Art. 34: "Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Când instanța superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, 21, 24 și art. 124 alin. (2), precum și prevederilor art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate s-a pronunțat prin

Decizia nr. 268 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile criticate din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanța superioară de fond urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Pentru aceleași considerente nu a putut fi reținută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție.

În final, Curtea a reținut că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeași, indiferent de calitatea părților în proces, așa încât nu se poate reține nici încălcarea principiului egalității în drepturi.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1, art. 31 și 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Final Construct" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială și de Marin Stanciu în Dosarul nr. 38.003/3/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.