Rezoluția nr. 1929/2010

Consiliul de Securitate,

amintind declarația președintelui Consiliului, S/PRST/2006/15, și rezoluțiile sale nr. 1.696 (2006), 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008), 1.835 (2008) și 1.887 (2009) și reafirmând prevederile lor,

reafirmând angajamentul său față de Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare, necesitatea ca toate statele părți la acest tratat să își îndeplinească pe deplin toate obligațiile și amintind dreptul statelor părți, în conformitate cu art. I și II din acest tratat, să dezvolte cercetarea, producția și utilizarea energiei nucleare în scopuri pașnice, fără discriminare,

reamintind rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA (GOV/2006/14), care afirmă că soluționarea chestiunii nucleare iraniene ar contribui la eforturile globale de neproliferare și la îndeplinirea obiectivului unui Orient Mijlociu fără arme de distrugere în masă și fără vectorii lor,

luând notă cu reală îngrijorare de faptul că, potrivit confirmării date de rapoartele din 27 februarie 2006 (GOV/2006/15), 8 iunie 2006 (GOV/2006/38), 31 august 2006 (GOV/2006/53), 14 noiembrie 2006 (GOV/2006/64), 22 februarie 2007 (GOV/2007/8), 23 mai 2007 (GOV/2007/122), 30 august 2007 (GOV/2007/48), 15 noiembrie 2007 (GOV/2007/58), 22 februarie 2008 (GOV/2008/4), 26 mai 2008 (GOV/2008/115), 15 septembrie 2008 (GOV/2008/38), 19 noiembrie 2008 (GOV/2008/59), 19 februarie 2009 (GOV/2009/8), 5 iunie 2009 (GOV/2009/35), 28 august 2009 (GOV/2009/55), 16 noiembrie 2009 (GOV/2009/74), 18 februarie 2010 (GOV/2010/10) și 31 mai 2010 (GOV/2010/28) ale directorului general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Republica Islamică Iran nu a realizat suspendarea totală și susținută a tuturor activităților legate de îmbogățire și reprocesare și a proiectelor legate de apa grea, după cum se prevede în rezoluțiile nr. 1.696 (2006), 1.737 (2006), 1.747 (2007) și 1.803 (2008), nici nu și-a reluat cooperarea cu AIEA conform Protocolului adițional, nici nu a cooperat cu AIEA în legătură cu chestiunile de interes rămase, care trebuie clarificate pentru a exclude posibilitatea dimensiunilor militare ale programului nuclear al Republicii Islamice Iran, nici nu a adoptat celelalte măsuri cerute de Consiliul Guvernatorilor AIEA, nici nu a îndeplinit prevederile rezoluțiilor Consiliului de securitate nr. 1.696 (2006), 1.737 (2006), 1.747 (2007) și 1.803 (2008), indispensabile pentru instaurarea încrederii, și regretând refuzul Iranului de a adopta aceste măsuri,

reafirmând că răspunsul pozitiv al Republicii Islamice Iran la toate cererile care îi sunt adresate de către Consiliu și Consiliul Guvernatorilor AIEA este cel mai bun mod de a rezolva chestiunile rămase în suspensie și de a instaura încrederea în natura exclusiv pașnică a programului său nuclear,

luând notă cu serioasă îngrijorare de rolul pe care elemente ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (CGRI), cunoscut și ca "Armata Gardienilor Revoluției Islamice", inclusiv cele specificate în anexele D și E la Rezoluția nr. 1.737 (2006), în anexa I la Rezoluția nr. 1.747 (2007) și în anexa nr. II la prezenta rezoluție, îl joacă în activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran și în dezvoltarea vectorilor armelor nucleare,

luând notă cu serioasă îngrijorare de faptul că Republica Islamică Iran a construit o facilitate de îmbogățire la Qom, încălcându-și obligațiile de suspendare a tuturor activităților legate de îmbogățire și că Republica Islamică Iran nu a notificat AIEA în această privință până în luna septembrie 2009, ceea ce reprezintă o încălcare a obligațiilor sale decurgând din aranjamentele subsidiare la Acordul său de garanții,

luând notă, de asemenea, de rezoluția Consiliului Guvernatorilor AIEA (GOV/2009/82), care îndeamnă Iranul să suspende imediat lucrările de construcție de la Qom și să clarifice care sunt scopul facilității, calendarul de proiectare și construcție și cere Iranului să confirme, conform cererii AIEA, că nu a luat decizia de a construi sau autoriza construirea unei alte facilități nucleare care nu a fost încă declarată AIEA,

luând notă cu serioasă îngrijorare de faptul că Republica Islamică Iran a îmbogățit uraniu până la 20% fără a notifica AIEA cu suficient timp înainte pentru a-i permite acesteia să adapteze procedurile de garanții existente,

luând notă cu îngrijorare de faptul că Republica Islamică Iran a contestat dreptul AIEA de a verifica informațiile referitoare la proiectare pe care Iranul le furnizase, conform Codului 3.1 modificat, și subliniind că, potrivit art. 39 din Acordul de garanții al Republicii Islamice Iran, Codul 3.1 nu poate fi modificat sau suspendat unilateral și că dreptul AIEA de a verifica informațiile despre proiectare care îi sunt furnizate este un drept permanent, care nu depinde de stadiul construcției unei facilități sau de prezența materialului nuclear în facilitate,

reiterându-și hotărârea de a consolida autoritatea AIEA, sprijinind în mod ferm rolul Consiliului Guvernatorilor AIEA și felicitând AIEA pentru eforturile sale de a soluționa chestiunile rămase în suspensie legate de programul nuclear al Republicii Islamice Iran,

exprimându-și convingerea că suspendarea prevăzută în paragraful 2 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), precum și respectarea deplină de către Iran a cerințelor stabilite, verificată de Consiliul Guvernatorilor AIEA, ar contribui la găsirea unei soluții diplomatice negociate care să garanteze faptul că programul nuclear al Republicii Islamice Iran are exclusiv scopuri pașnice,

subliniind importanța eforturilor politice și diplomatice de a găsi o soluție negociată care să garanteze faptul că programul nuclear al Republicii Islamice Iran are exclusiv scopuri pașnice și luând notă în această privință de eforturile Republicii Turcia și Republicii Federative a Braziliei de a ajunge la un acord cu Republica Islamică Iran privind reactorul de cercetare de la Teheran, care ar putea fi o măsură de consolidare a încrederii,

subliniind, de asemenea, că este însă important, în contextul acestor eforturi, ca Republica Islamică Iran să abordeze chestiunile centrale legate de programul său nuclear,

subliniind faptul că Federația Rusă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Populară Chineză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii sunt dispuse să adopte măsuri concrete suplimentare privind explorarea unei strategii globale care să soluționeze chestiunea nucleară iraniană prin negociere, pe baza propunerilor lor din luna iunie 2006 (S/2006/521) și a propunerilor lor din luna iunie 2008 (INFCIRC/730), și luând notă de faptul că aceste țări au confirmat că, de îndată ce se va restabili încrederea comunității internaționale în natura exclusiv pașnică a programului nuclear al Republicii Islamice Iran, aceasta va fi tratată ca orice alt stat nedotat cu arme nucleare parte la Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare (TNP),

salutând directivele formulate de către Grupul de Acțiune Financiară (GAF) cu scopul de a asista statele la implementarea obligațiilor lor financiare potrivit rezoluțiilor nr. 1.737 (2006) și 1.803 (2008) și amintind, în special, necesitatea exercitării vigilenței în privința tranzacțiilor care implică bănci iraniene, inclusiv Banca Centrală a Republicii Islamice Iran, în vederea prevenirii tranzacțiilor care contribuie la activitățile nucleare cu risc de proliferare sau la dezvoltarea de sisteme de vectori pentru armele nucleare,

admițând că accesul la resurse multiple și viabile de energie este indispensabil pentru dezvoltarea și creșterea sustenabilă, observând în același timp existența unei posibile legături între veniturile Republicii Islamice Iran provenite din sectorul său energetic și finanțarea activităților nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran și observând în continuare că echipamentul și materialele de procesare chimică necesare industriei petrochimice sunt foarte asemănătoare cu cele necesare anumitor activități sensibile din cadrul ciclului combustibilului nuclear,

luând în considerare drepturile și obligațiile statelor legate de comerțul internațional,

amintind că dreptul mării, conform Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (1982), stabilește cadrul legal aplicabil activităților oceanice,

cerând ratificarea imediată de către Republica Islamică Iran a Tratatului privind interzicerea totală a testelor nucleare,

fiind hotărât să impună aplicarea deciziilor sale prin adoptarea unor măsuri adecvate pentru a convinge Republica Islamică Iran să aplice rezoluțiile nr. 1.696 (2006), 1.737 (2006), 1.747 (2007) și 1.803 (2008) și să îndeplinească cerințele AIEA și, de asemenea, în vederea limitării dezvoltării de către Republica Islamică Iran de tehnologii sensibile în sprijinul programelor sale nucleare și de rachete, până când Consiliul de Securitate va stabili că au fost îndeplinite obiectivele acestor rezoluții,

fiind preocupat de riscurile de proliferare prezentate de programul nuclear iranian și fiind conștient de responsabilitatea sa principală de menținere a păcii și securității internaționale, potrivit Cartei Organizației Națiunilor Unite,

subliniind că nimic din prezenta rezoluție nu obligă statele să adopte măsuri sau să întreprindă acțiuni care depășesc cadrul prezentei rezoluții, inclusiv folosirea forței sau a amenințării cu forța,

acționând în temeiul art. 41 al cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite:

1. afirmă că Republica Islamică Iran nu a îndeplinit până în prezent cerințele Consiliului Guvernatorilor AIEA și nu a respectat rezoluțiile nr. 1.696 (2006), 1.737 (2006), 1.747 (2007) și 1.803 (2008);

2. afirmă că Republica Islamică Iran trebuie să adopte fără alte întârzieri măsurile cerute de Consiliul Guvernatorilor AIEA prin rezoluțiile sale GOV/2006/14 și GOV/2009/82, care sunt indispensabile pentru consolidarea încrederii în scopul exclusiv pașnic al programului său nuclear, pentru rezolvarea chestiunilor rămase în suspensie și pentru a răspunde îngrijorării serioase generate de construirea unei facilități de îmbogățire la Qom, cu încălcarea obligațiilor sale de suspendare a tuturor activităților legate de îmbogățire, și, în acest context, afirmă în continuare hotărârea sa ca Republica Islamică Iran să adopte fără întârziere măsurile impuse în paragraful 2 al Rezoluției nr. 1.737 (2006);

3. reafirmă că Republica Islamică Iran trebuie să coopereze pe deplin cu AIEA în privința tuturor chestiunilor rămase în suspensie, mai ales a celor care generează îngrijorare privind posibilele dimensiuni militare ale programului nuclear iranian, inclusiv prin asigurarea fără întârziere a accesului la toate locațiile, echipamentul, persoanele și documentele cerute de AIEA, și subliniază că este important să se asigure AIEA toate resursele și autoritatea necesare în vederea îndeplinirii activității sale în Republica Islamică Iran;

4. cere directorului general al AIEA să comunice Consiliului de Securitate toate rapoartele sale privind aplicarea garanțiilor în Republica Islamică Iran;

5. hotărăște că Republica Islamică Iran va trebui să respecte în totalitate și fără rezerve Acordul său de garanții încheiat cu AIEA, inclusiv prin aplicarea Codului 3.1 modificat al Aranjamentului subsidiar la Acordul său de garanții, cere Republicii Islamice Iran să acționeze în strictă conformitate cu prevederile Protocolului adițional la Acordul său de garanții încheiat cu AIEA, pe care l-a semnat la 18 decembrie 2003, cere Republicii Islamice Iran să ratifice rapid Protocolul adițional și reafirmă că, potrivit art. 24 și 39 din Acordul de garanții al Republicii Islamice Iran, Acordul de garanții al Republicii Islamice Iran și Aranjamentul său subsidiar, inclusiv Codul 3.1 modificat, nu pot fi amendate sau modificate unilateral de către Republica Islamică Iran și observă că în Acord nu există niciun mecanism de suspendare a vreunei prevederi din Aranjamentul subsidiar;

6. reafirmă că, potrivit obligațiilor Republicii Islamice Iran, ce decurg din rezoluțiile anterioare, de a suspenda toate activitățile de reprocesare, legate de apa grea sau de îmbogățire, Iranul nu trebuie să inițieze construirea niciunei noi facilități de îmbogățire a uraniului, de reprocesare sau legate de apa grea și va întrerupe orice lucrare de construcție aflată în derulare a oricărei facilități de îmbogățire a uraniului, de reprocesare sau legate de apa grea;

7. hotărăște că Republica Islamică Iran nu trebuie să obțină nicio participație în nicio activitate comercială din alt stat care implică mineritul de uraniu, producerea sau utilizarea de materiale și tehnologie nucleare, conform listei din INFCIRC/254/Rev.9/Partea 1, în special activitățile de îmbogățire și reprocesare a uraniului, toate activitățile legate de apa grea sau orice tehnologie legată de rachetele balistice care pot transporta arme nucleare și hotărăște în continuare că toate statele trebuie să interzică realizarea de astfel de investiții pe teritoriile aflate sub jurisdicția lor de către Republica Islamică Iran, de către cetățenii săi sau de către entitățile înființate în Republica Islamică Iran ori care se află sub jurisdicția sa sau de către persoane ori entități care acționează în numele sau conform instrucțiunilor lor ori de către entități deținute sau controlate de către acestea;

8. hotărăște ca toate statele să prevină furnizarea, vânzarea sau transferul în mod direct ori indirect către Republica Islamică Iran, de pe teritoriile lor sau prin teritoriile lor ori de către cetățenii lor sau de către persoane aflate sub jurisdicția lor ori folosind navele sau aeronavele aflate sub pavilionul lor, indiferent dacă își au ori nu originea pe teritoriul lor, de tancuri de luptă, vehicule blindate de luptă, sisteme de artilerie de calibru mare, aeronave de luptă, elicoptere de atac, nave de război, rachete sau sisteme de rachete, conform definiției date, având în vedere obiectivele Registrului armelor convenționale al Organizației Națiunilor Unite, sau de materiale auxiliare, inclusiv piese de schimb sau articolele stabilite de Consiliul de Securitate ori de Comitetul înființat potrivit Rezoluției nr. 1.737 (2006) (Comitetul), hotărăște în continuare că toate statele trebuie să prevină furnizarea către Republica Islamică Iran, de către cetățenii lor, de pe teritoriile lor sau prin teritoriile lor, de instruire tehnică, resurse sau servicii financiare, consiliere, alte servicii ori asistență legate de furnizarea, vânzarea, transferul, livrarea, fabricarea, întreținerea sau utilizarea de astfel de arme și materiale auxiliare și, în acest context, cere tuturor statelor să exercite vigilență și reținere în privința furnizării, vânzării, transferului, livrării, fabricării și utilizării de orice alte arme și materiale auxiliare;

9. hotărăște că Republica Islamică Iran nu trebuie să se angajeze în nicio activitate legată de rachetele balistice care pot transporta arme nucleare, inclusiv lansări care utilizează tehnologia rachetelor balistice, și că statele trebuie să adopte toate măsurile necesare pentru a preveni transferul către Republica Islamică Iran de tehnologie sau asistență tehnică legate de astfel de activități;

10. hotărăște că toate statele vor adopta măsurile necesare pentru a preveni intrarea pe teritoriile lor sau tranzitarea acestora de către persoanele nominalizate în anexele C, D și E la Rezoluția nr. 1.737 (2006), anexa I la Rezoluția nr. 1.747 (2007), anexa I la Rezoluția nr. 1.803 (2008) și în anexele nr. I și II la prezenta rezoluție sau nominalizate de către Consiliul de Securitate ori de către Comitet potrivit paragrafului 10 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), cu excepția cazurilor în care o astfel de intrare sau tranzitare are ca scop activități legate în mod direct de furnizarea către Republica Islamică Iran a articolelor menționate în subparagrafele 3(b)(i) și (îi) ale Rezoluției nr. 1.737 (2006), potrivit paragrafului 3 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), subliniază că niciuna dintre prevederile acestui paragraf nu va obliga un stat să refuze propriilor cetățeni intrarea pe teritoriul său și hotărăște că măsurile impuse în acest paragraf nu se aplică atunci când Comitetul stabilește, pentru fiecare caz în mod individual, că o astfel de deplasare este justificată din necesitate umanitară, inclusiv ca obligație religioasă, sau în cazul în care Comitetul conchide că o derogare ar sprijini obiectivele prezentei rezoluții, inclusiv acolo unde este implicat art. XV din Statutul AIEA;

11. hotărăște că măsurile specificate în paragrafele 12, 13, 14 și 15 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006) se vor aplica și persoanelor sau entităților incluse pe lista din anexa nr. I la prezenta rezoluție și tuturor persoanelor ori entităților care acționează în numele lor sau conform instrucțiunilor lor și entităților deținute ori controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilegale, și oricăror persoane sau entități despre care Consiliul ori Comitetul a stabilit că au asistat persoanele sau entitățile nominalizate să se sustragă sancțiunilor ori să încalce prevederile rezoluțiilor nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) sau ale prezentei rezoluții;

12. hotărăște că măsurile specificate în paragrafele 12, 13, 14 și 15 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006) se vor aplica și persoanelor și entităților aparținând CGRI (cunoscut și ca "Armata Gardienilor Revoluției Islamice"), specificate în anexa nr. II, și oricăror persoane sau entități care acționează în numele lor ori potrivit instrucțiunilor lor și entităților deținute sau controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilicite, și cere tuturor statelor să exercite vigilență în privința tranzacțiilor în care este implicat CGRI și care ar putea contribui la activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran sau la dezvoltarea de sisteme de vectori ai armelor nucleare;

13. hotărăște că, în vederea realizării obiectivelor măsurilor specificate în paragrafele 3, 4, 5, 6 și 7 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006), va fi înlocuită lista de articole din S/2006/814 cu lista de articole din INFCIRC/254/Rev.9/Partea 1 și INFCIRC/254/Rev.7/Partea a 2-a, la care se vor adăuga toate acele articole despre care statul hotărăște că ar putea contribui la activități legate de îmbogățire, reprocesare sau de apa grea ori la dezvoltarea de sisteme de vectori ai armelor nucleare, și hotărăște în continuare că, în vederea realizării obiectivelor măsurilor specificate în paragrafele 3, 4, 5, 6 și 7 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006), lista de articole din S/2006/815 va fi înlocuită cu lista de articole din S/2010/263;

14. cere tuturor statelor să inspecteze, în acord cu autoritățile lor naționale, cu legislația lor națională și cu dreptul internațional, în special potrivit dreptului mării și acordurilor relevante privind aviația civilă internațională, toate încărcăturile spre sau dinspre Republica Islamică Iran, aflate pe teritoriile lor, inclusiv în porturile lor maritime sau pe aeroporturile lor, dacă statul respectiv deține informații care furnizează motive rezonabile de a crede că încărcăturile conțin articole a căror vânzare, transferare sau exportare este interzisă prin paragraful 3, 4 sau 7 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.747 (2007), paragraful 8 al Rezoluției nr. 1.803 (2008) ori prin paragraful 8 sau 9 al prezentei rezoluții, în vederea asigurării aplicării riguroase a acelor prevederi;

15. ia notă de faptul că statele, conform dreptului internațional, în special potrivit dreptului mării, pot cere inspectarea vaselor aflate în afara apelor teritoriale, cu acordul statului de pavilion, și cere tuturor statelor să coopereze în timpul acestor inspecții, dacă există informații care furnizează motive rezonabile de a crede că vasul transportă articole a căror vânzare, transferare sau exportare este interzisă prin paragraful 3, 4 sau 7 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.747 (2007), paragraful 8 al Rezoluției nr. 1.803 (2008) ori paragraful 8 sau 9 al prezentei rezoluții, în vederea asigurării aplicării riguroase a acelor prevederi;

16. hotărăște să autorizeze toate statele să confiște și să elimine (distrugându-le, făcându-le inoperabile, depozitându-le sau transferându-le unui stat - altul decât statul de proveniență sau cel destinatar - pentru a fi distruse) articolele a căror vânzare, transferare sau exportare este interzisă prin paragraful 3, 4 sau 7 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.747 (2007), paragraful 8 al Rezoluției nr. 1.803 (2008) ori paragraful 8 sau 9 al prezentei rezoluții, articole care sunt găsite în timpul inspecțiilor realizate conform paragrafului 14 sau 15 al prezentei rezoluții, astfel încât statele să nu își încalce obligațiile decurgând din rezoluțiile aplicabile ale Consiliului de Securitate, inclusiv din Rezoluția nr. 1.540 (2004), și nici obligațiile ce le revin ca părți la TNP, și hotărăște în continuare ca toate statele să coopereze în acest demers;

17. cere tuturor statelor ca, atunci când realizează inspecții conform paragrafului 14 sau 15 de mai sus, în termen de 5 zile lucrătoare, să prezinte un raport scris inițial care să conțină, în special, explicarea motivelor pentru care s-au făcut inspecțiile, rezultatele acestor inspecții, dacă a avut loc o cooperare și, în cazul în care sunt descoperite articole al căror transfer este interzis, cere în continuare acestor state să prezinte Comitetului, la o dată ulterioară, un raport scris subsecvent care să conțină detalii relevante legate de inspectare, confiscare și distrugere și detalii relevante privind transferul, inclusiv o descriere a articolelor, originea lor și destinația prevăzută, dacă aceste informații nu se află în raportul inițial;

18. hotărăște că toate statele vor interzice furnizarea de către cetățenii lor sau de pe teritoriile lor de servicii de alimentare, cum ar fi furnizarea de combustibil, provizii ori alte servicii către vasele aflate în proprietatea Republicii Islamice Iran sau către cele contractate de aceasta, inclusiv vasele charter, dacă dețin informații care constituie motive rezonabile de a crede că vasele transportă articole a căror vânzare, transferare sau exportare este interzisă prin paragraful 3, 4 sau 7 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.747 (2007), paragraful 8 al Rezoluției nr. 1.803 (2008) ori paragraful 8 sau 9 al prezentei rezoluții, cu excepția cazurilor în care furnizarea unor astfel de servicii este necesară în scopuri umanitare sau înainte ca încărcătura să fi fost inspectată, confiscată și distrusă, dacă este necesar, și subliniază că acest paragraf nu are scopul de a afecta activitățile economice legale;

19. hotărăște că măsurile specificate în paragrafele 12, 13, 14 și 15 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006) se vor aplica și entităților companiei Islamic Republic of Iran Shipping Lines (IRISL), după cum se specifică în anexa nr. III, și oricăror persoane sau entități care acționează în numele acestora ori potrivit instrucțiunilor lor, precum și entităților deținute sau controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilegale, ori despre care Consiliul sau Comitetul a stabilit că le-au sprijinit pe acestea în a se sustrage sancțiunilor prevăzute în rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) sau în prezenta rezoluție ori în a încălca prevederile acestor rezoluții;

20. cere tuturor statelor membre să comunice Comitetului toate informațiile disponibile despre transferurile către alte companii sau activitățile diviziei de cargo a companiei Iran Air ori ale vaselor deținute sau utilizate de compania IRISL care ar fi putut fi realizate pentru a se sustrage sancțiunilor prevăzute în rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) sau în prezenta rezoluție ori încălcând prevederile acestora, inclusiv redenumirea sau reînregistrarea aeronavelor, vaselor ori vapoarelor, și cere Comitetului să asigure o largă distribuire a acestor informații;

21. cere tuturor statelor ca, pe lângă îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit rezoluțiilor nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prezentei rezoluții, să împiedice furnizarea de servicii financiare, inclusiv cele de asigurare ori reasigurare, sau transferul către, prin ori de pe teritoriul lor sau către ori de către cetățenii lor sau entitățile organizate potrivit legislației lor (inclusiv filialele din străinătate) ori de către persoane sau instituții financiare de pe teritoriile lor de orice active ori resurse financiare sau de alt tip, dacă dețin informații care constituie motive rezonabile de a crede că asemenea servicii, active sau resurse ar putea contribui la activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran sau la dezvoltarea sistemelor de vectori ai armelor nucleare, inclusiv prin înghețarea oricăror active ori resurse financiare sau de alt tip de pe teritoriile lor ori care se vor afla în viitor pe teritoriile lor sau care se află sub jurisdicția lor ori care se vor afla în viitor sub jurisdicția lor, care au legătură cu acest tip de programe sau activități, precum și printr-o monitorizare mai atentă în vederea prevenirii tuturor tranzacțiilor de acest tip în acord cu autoritățile lor naționale și conform legislației lor;

22. hotărăște că toate statele vor cere cetățenilor lor, persoanelor aflate sub jurisdicția lor și firmelor înființate pe teritoriul lor sau aflate sub jurisdicția lor să exercite vigilență atunci când fac afaceri cu entitățile înființate în Republica Islamică Iran ori aflate sub jurisdicția Republicii Islamice Iran, inclusiv cele ale CGRI și IRISL, și cu orice persoane sau entități care acționează în numele acestora ori conform instrucțiunilor lor și cu entități deținute sau controlate de acestea, inclusiv prin mijloace ilegale, dacă dețin informații care constituie motive rezonabile de a crede că astfel de afaceri ar putea contribui la activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran sau la dezvoltarea de sisteme de vectori ai armelor nucleare ori la încălcarea rezoluțiilor nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) sau a prezentei rezoluții;

23. cere statelor să adopte măsuri adecvate prin care să interzică pe teritoriile lor deschiderea de noi agenții, filiale sau birouri de reprezentare ale băncilor iraniene și prin care să interzică, de asemenea, băncilor iraniene să realizeze noi asocieri în participațiune, să achiziționeze participații, să stabilească ori să întrețină relații de corespondență cu bănci aflate sub jurisdicția lor, pentru a împiedica furnizarea de servicii financiare, în cazul în care statele dețin informații care constituie motive rezonabile de a crede că astfel de activități ar putea contribui la activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran sau la dezvoltarea de sisteme de vectori ai armelor nucleare;

24. cere statelor să adopte măsuri adecvate prin care să interzică instituțiilor financiare de pe teritoriile lor sau aflate sub jurisdicția lor să deschidă birouri de reprezentare, filiale sau conturi bancare în Iran, în cazul în care statele dețin informații care constituie motive rezonabile de a crede că astfel de activități ar putea contribui la activitățile nucleare cu risc de proliferare ale Republicii Islamice Iran sau la dezvoltarea de sisteme de vectori ai armelor nucleare;

25. regretă încălcările interdicțiilor prevăzute în paragraful 5 al Rezoluției nr. 1.747 (2007) care au fost raportate Comitetului de la adoptarea Rezoluției nr. 1.747 (2007) și felicită statele care au adoptat măsuri pentru a reacționa la aceste încălcări și a le raporta Comitetului;

26. îndeamnă Comitetul să răspundă în mod eficient la încălcările măsurilor stabilite prin rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prin prezenta rezoluție și amintește că persoanele sau entitățile care le-au sprijinit pe persoanele ori entitățile incluse pe listă să se sustragă sancțiunilor prevăzute în aceste rezoluții sau să încalce prevederile acestora pot fi incluse pe listă de Comitet;

27. hotărăște că eforturile Comitetului se vor intensifica în vederea promovării aplicării depline a rezoluțiilor nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și a prezentei rezoluții, inclusiv printr-un program de lucru care să acopere respectarea prevederilor acestora, investigațiile, comunicarea, dialogul și cooperarea, care va fi înaintat Consiliului în termen de 45 de zile de la adoptarea prezentei rezoluții;

28. hotărăște că mandatul Comitetului prevăzut în paragraful 18 al Rezoluției nr. 1.737 (2006), conform amendamentelor din paragraful 14 al Rezoluției nr. 1.803 (2008), se va aplica și măsurilor stabilite prin prezenta rezoluție, vizând inclusiv primirea rapoartelor statelor prezentate potrivit paragrafului 17 de mai sus;

29. cere secretarului general să înființeze, inițial pentru o perioadă de un an, prin consultare cu Comitetul, un grup de până la 8 experți (Grupul de experți), aflat sub conducerea Comitetului, cu următoarele sarcini: (a) să asiste Comitetul în îndeplinirea mandatului său după cum se specifică în paragraful 18 al Rezoluției nr. 1.737 (2006) și în paragraful 28 al prezentei rezoluții; (b) să adune, să examineze și să analizeze informațiile venite din partea statelor, organismelor relevante ale Organizației Națiunilor Unite și a altor părți interesate privind implementarea măsurilor stabilite prin rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prin prezenta rezoluție, în special cazurile de nerespectare a prevederilor acestora; (c) să facă recomandări privind măsurile pe care Consiliul, Comitetul sau statele le-ar putea adopta în vederea îmbunătățirii măsurilor relevante; și (d) să prezinte Consiliului un raport intermediar privind activitatea sa cel târziu la 90 de zile de la înființarea Grupului de experți și un raport final cel târziu cu 30 de zile înainte de încheierea mandatului său, raport care să conțină constatările și recomandările sale;

30. îndeamnă toate statele, organismele relevante ale Organizației Națiunilor Unite și alte părți interesate să coopereze pe deplin cu Comitetul și cu Grupul de experți, în special furnizând toate informațiile pe care le au la dispoziție privind implementarea măsurilor stabilite prin rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prin prezenta rezoluție, în special cazurile de nerespectare a prevederilor acestora;

31. cere tuturor statelor să raporteze Comitetului, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei rezoluții, cu privire la măsurile pe care le-au adoptat în vederea aplicării efective a paragrafelor 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 22, 23 și 24;

32. subliniază faptul că Federația Rusă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Populară Chineză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii sunt dispuse să își intensifice în continuare eforturile diplomatice în vederea promovării dialogului și a consultărilor și să reia dialogul privind chestiunea nucleară cu Republica Islamică Iran fără precondiții, cel mai recent la întâlnirea cu Republica Islamică Iran de la Geneva de la 1 octombrie 2009, pentru a căuta o soluție globală, pe termen lung și adecvată la această chestiune, pe baza propunerilor făcute de Federația Rusă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Populară Chineză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii la 14 iunie 2008, ceea ce ar permite dezvoltarea relațiilor și a unei cooperări mai largi cu Republica Islamică Iran bazate pe respectul reciproc și stabilirea încrederii internaționale în natura exclusiv pașnică a programului nuclear al Republicii Islamice Iran, precum și, inter alia, începerea negocierilor formale cu Republica Islamică Iran pe baza propunerii din luna iunie 2008 și apreciază faptul că propunerea din luna iunie 2008, care figurează în anexa nr. IV la prezenta rezoluție, rămâne în discuție;

33. îl încurajează pe înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate să continue comunicarea cu Republica Islamică Iran, în vederea sprijinirii eforturilor politice și diplomatice de a găsi o soluție negociată, eforturi care includ propunerile relevante făcute de Federația Rusă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Populară Chineză, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statele Unite ale Americii, în vederea creării condițiilor necesare pentru reluarea discuțiilor, și încurajează Republica Islamică Iran să răspundă în mod pozitiv la astfel de propuneri;

34. îl felicită pe directorul general al AIEA pentru propunerea sa din data de 21 octombrie 2009 privind un proiect de acord între AIEA și guvernele Republicii Franceze, Republicii Islamice Iran și Federației Ruse referitor la asistența în obținerea de combustibil nuclear pentru un reactor de cercetare din Republica Islamică Iran, în vederea aprovizionării cu combustibil nuclear a reactorului de cercetare de la Teheran, regretă faptul că Republica Islamică Iran nu a răspuns în mod constructiv la propunerea din data de 21 octombrie 2009 și încurajează AIEA să continue să prevadă astfel de măsuri în vederea consolidării încrederii, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului și pentru a sprijini aplicarea acestora;

35. subliniază că este important ca toate statele, inclusiv Republica Islamică Iran, să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că nicio cerere nu poate fi introdusă de către guvernul iranian sau de către orice altă persoană ori entitate din Republica Islamică Iran sau de către persoanele ori entitățile nominalizate potrivit Rezoluției nr. 1.737 (2006) și celorlalte rezoluții relevante și de nicio persoană care face o revendicare prin sau în beneficiul unor astfel de persoane ori entități, în legătură cu niciun contract sau altă tranzacție a căror încheiere a fost împiedicată prin măsurile impuse prin rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prin prezenta rezoluție;

36. cere directorul general al AIEA să prezinte, în termen de 90 de zile, Consiliului Guvernatorilor AIEA și, în paralel, Consiliului de Securitate, pentru analiză, un raport privind suspendarea totală și durabilă de către Republica Islamică Iran a tuturor activităților menționate în Rezoluția nr. 1.737 (2006), precum și privind procesul aplicării de către Republica Islamică Iran a tuturor măsurilor solicitate de Consiliul Guvernatorilor AIEA și a celorlalte prevederi ale rezoluțiilor nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și ale prezentei rezoluții;

37. afirmă că va examina acțiunile Republicii Islamice Iran în lumina raportului menționat în paragraful 36 de mai sus, raport care trebuie prezentat în termen de 90 de zile, și că: (a) va suspenda implementarea măsurilor dacă și pentru perioada în care Republica Islamică Iran va suspenda toate activitățile legate de îmbogățire și reprocesare, inclusiv cercetarea și dezvoltarea, conform verificărilor AIEA, pentru a permite realizarea de negocieri pe bază de bună-credință, astfel încât să se ajungă la un rezultat rapid și mutual acceptabil; (b) va pune capăt măsurilor specificate în paragrafele 3, 4, 5, 6, 7 și 12 ale Rezoluției nr. 1.737 (2006), precum și în paragrafele 2, 4, 5, 6 și 7 ale Rezoluției nr. 1.747 (2007), în paragrafele 3, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 ale Rezoluției nr. 1.803 (2008) și în paragrafele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 22, 23 și 24 de mai sus, de îndată ce stabilește, după primirea raportului menționat în paragraful de mai sus, că Republica Islamică Iran și-a îndeplinit pe deplin obligațiile prevăzute în rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate și a respectat cerințele Consiliului Guvernatorilor AIEA, fapt confirmat de Consiliul Guvernatorilor AIEA; (c) în cazul în care raportul va arăta că Republica Islamică Iran nu a respectat rezoluțiile nr. 1.737 (2006), 1.747 (2007), 1.803 (2008) și prezenta rezoluție, va adopta măsuri adecvate suplimentare potrivit art. 41 al cap. VII din Carta Organizației Națiunilor Unite, pentru a convinge Republica Islamică Iran să respecte aceste rezoluții și cerințele AIEA, și subliniază că vor fi necesare și alte hotărâri dacă va fi nevoie de astfel de măsuri suplimentare;

38. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.