Decizia nr. 1001/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alcamin" S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.816/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Alcamin" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluționării unui litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat reprezintă o încălcare flagrantă a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a principiului libertății contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. În acest sens, arată că, atâta vreme cât art. 39 alin. (1) din Codul muncii împiedică exprimarea liberă a voinței părților și oprește producerea efectelor juridice ale actului convenit în mod liber de părți, părțile contractului individual de muncă nu se află într-o poziție de egalitate contractuală. Prin urmare, consideră că salariatul are prin lege dreptul de a fi remunerat, indiferent dacă nu își îndeplinește corespunzător obligațiile contractuale.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că art. 39 din Codul muncii prevede drepturi și obligații corelative pentru ambele părți ale contractului individual de muncă, ce conduc indubitabil la concluzia că salariații nu sunt protejați în mod excesiv în raport cu angajatorii și nu se încalcă prin aceste norme egalitatea celor două părți în fața legii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților reprezintă măsuri de protecție a acestora din urmă, menite să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncă, pentru a-i feri de consecințele unor eventuale abuzuri sau amenințări din partea angajatorilor. Astfel de măsuri de protecție nu pot fi considerate a fi un privilegiu, contrar art. 16 alin. (1) din Constituție, atât timp cât se justifică în considerarea situației unei anume categorii sociale care reclamă o astfel de protecție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate și sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare și consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă;

j) dreptul la protecție în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă și individuală;

l) dreptul de a participa la acțiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția, Curtea constată că art. 39 alin. (1) din Codul muncii consacră drepturile ce revin salariatului, în timp ce alin. (2) al aceluiași articol prevede obligațiile acestuia ce decurg în urma încheierii contractului individual de muncă. Astfel, având în vedere că una dintre componentele esențiale ale dreptului la muncă o reprezintă remunerarea muncii, respectiv salariul, art. 39 alin. (1) lit. a) din Codul muncii consacră între primele drepturi ale salariatului "dreptul la salarizare pentru munca depusă". Textul de lege condiționează însă salarizarea de muncă depusă, mai precis de realizarea normei de muncă sau, după caz, de îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin salariatului conform fișei postului, așa cum prevede art. 39 alin. (2) lit. a) din același act normativ. De asemenea, art. 40 alin. (1) lit. e) din Codul muncii dă posibilitatea angajatorului ca, în situația în care constată că salariatul nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, să îl sancționeze pe acesta, în funcție de gravitatea abaterilor disciplinare.

În atare condiții, Curtea constată că susținerea autorului excepției, potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situație defavorabilă angajatorului, este vădit lipsită de temei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alcamin" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.