Decizia nr. 1302/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, sens în care arată că autorul excepției solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.238/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focșani într-o cauză având ca obiect acordarea unor drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă libertatea comerțului, întrucât obligă angajatorul la plata unor sume de bani, potrivit Contractului colectiv de muncă, sume de care nu dispune.

Tribunalul Vrancea - Secția civilă consideră că textul de lege criticat este neconstituțional, "mai ales în măsura în care se referă la drepturi stabilite prin acte normative." De asemenea, arată că stabilirea prin acte normative a nivelului minim sub care nu pot fi prevăzute drepturile salariale în contractele individuale de muncă reprezintă o încălcare a libertății comerțului și a liberei inițiative, o imixtiune a statului în desfășurarea activităților economice ale societăților private. De asemenea, arată că art. 11 din Codul muncii este neconstituțional și în măsura în care clauzele contractului colectiv de muncă sunt obligatorii pentru societățile mici, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 236 alin. (2) din Codul muncii, negocierea colectivă nu este obligatorie în situația în care angajatorul are încadrați mai puțin de 21 de salariați. Or, pentru respectarea principiului libertății comerțului, ar trebui să se distingă între angajatorii care sunt obligați la negocierea colectivă și la încheierea contractelor colective de muncă.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă."

Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine dispozițiilor art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție referitoare la libertatea economică și la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege are ca scop protejarea drepturilor salariaților în fața eventualelor abuzuri ale angajatorului. Libertatea economică nu este un drept absolut, prevederile art. 45 din Constituție precizând că exercitarea acestuia se face "în condițiile legii". În situația concretă a textului de lege supus examinării, restrângerea libertății economice este justificată tocmai de necesitatea asigurării protecției drepturilor angajaților.

De altfel, dispozițiile art. 11 din Codul muncii sunt un reflex al prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", dar și o concretizare a principiului general de drept pacta sunt servanda.

În ceea ce privește susținerile referitoare la incapacitatea societăților mici și mijlocii de a face față obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, Curtea constată că această problemă nu poate fi supusă analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , obiect al controlului de constituționalitate îl pot constitui doar prevederile dintr-o lege sau ordonanță, dar nu și prevederile Contractului colectiv de muncă. În același timp însă Curtea observă că prevederile art. 11 din Codul muncii nu stabilesc obligațiile pe care angajatorii și le pot asuma prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului având posibilitatea negocierii drepturilor și a obligațiilor lor cu prilejul încheierii acestui contract.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "DGS Grup Security" - S.R.L. din Focșani în Dosarul nr. 3.238/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.