Decizia nr. 1411/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Excepția a fost ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec cu prilejul soluționării unei cauze în contencios administrativ având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prin dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

legiuitorul a impus obligația operatorilor economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, obligație de natură să aducă atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, persoanele fizice autorizate sunt discriminate în raport cu societățile comerciale, fiind obligate să se doteze cu o logistică specifică societăților comerciale. Pe de altă parte, prin dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , se realizează o discriminare a persoanelor fizice autorizate în raport cu persoanele fizice care prestează servicii cu titlu de profesie liberală, întrucât acestea din urmă sunt exceptate de la obligațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . În sfârșit, consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere și libertății economice, fiind stabilită o sarcină mult prea oneroasă în sarcina persoanelor fizice autorizate.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 și

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 1: "(1) Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

(2) Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.

(3) Aparatele de marcat electronice fiscale sunt livrate prin distribuitori autorizați. În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin distribuitor autorizat se înțelege agentul economic pe numele căruia a fost eliberat avizul prevăzut la art. 5 alin. (2). Distribuitorul autorizat are dreptul de a comercializa aparatele de marcat electronice fiscale, inclusiv produsele complementare acestora, pentru care a obținut avizul, precum și obligația să asigure service la aceste aparate atât în mod direct, cât și prin alți agenți economici acreditați de către acesta, denumiți în continuare unități acreditate pentru comercializare și/sau service. Distribuitor autorizat nu poate fi decât producătorul sau importatorul aparatului respectiv. În situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat.

(4) Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenții economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului.";

- Art. 2 alin. (1) lit. h): "Se exceptează de la prevederile art. 1 alin. (1): [...]

h) activitățile desfășurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăți comerciale;".

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit, pe de o parte, de faptul că prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu fac distincție între persoanele fizice autorizate și societățile comerciale în ceea ce privește obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și, pe de altă parte, că dispozițiile art. 2 lit. h) din aceeași ordonanță creează o situație distinctă pentru activitățile desfășurate ca profesii libere. Pentru aceste motive, consideră că textele de lege criticate sunt discriminatorii.

Față de aceste susțineri, Curtea reține că, prin instituirea obligației de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea faptelor de natură a avea impact negativ asupra economiei naționale. În consecință, criteriul major în funcție de care a fost instituită această obligație a fost acela al activității economice desfășurate, activitate care, în lipsa unei asemenea reglementări, ar putea crea condiții favorabile săvârșirii de acte de evaziune fiscală. Din această perspectivă, societățile comerciale și persoanele fizice autorizate se află în aceeași situație obiectivă, astfel că instituirea unui tratament juridic egal este justificată.

În același timp însă aceleași criteriu, al naturii activității desfășurate, a impus și stabilirea unor excepții, avându-se în vedere imposibilitatea obiectivă de utilizare a unui aparat de marcat electronic fiscal. Este situația activităților prevăzute în

art. 2 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Acesta este motivul pentru care tratamentul juridic diferențiat este, sub acest aspect, justificat în mod obiectiv și rezonabil.

În ceea ce privește critica referitoare la restrângerea libertății economice, Curtea reține că aceasta nu este un drept absolut. Într-adevăr, dispozițiile art. 45 din Constituție prevăd că accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă se exercită în condițiile legii. Rațiuni ca cele arătate mai sus, ce țin de necesitatea preîntâmpinării faptelor de natură a avea impact negativ asupra economiei naționale, justifică în mod rațional și proporțional cu obiectivul avut în vedere restrângerea libertății exercitării activității economice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și

art. 2 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de PFA Vasile Claudiu Berbec în Dosarul nr. 4.147/94/CV/2009 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010.