Decizia nr. 1648/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Vasile Moldoveanu în Dosarul nr. 7.037/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.841D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.842D/2010, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.841D/2010, excepție ridicată de Ștefan Claudiu Scripcariu în Dosarul nr. 7.040/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.842D/2010 la Dosarul nr. 1.841D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.842D/2010 la Dosarul nr. 1.841D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, acordarea compensațiilor bănești ținând de politica fiscală a statului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 7.037/62/2009 și nr. 7.040/62/2009, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Vasile Moldoveanu și Ștefan Claudiu Scripcariu în cauze având ca obiect pretenții bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile criticate încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât condiționează plata unor plăți compensatorii din partea angajatorului de data încheierii contractului individual de muncă. Mai exact, prevederea în textul actului normativ a dreptului la acordarea acestor prestații pecuniare pentru persoanele care au încheiat contractul individual de muncă anterior datei de 1 ianuarie 2004 face ca vechimea în muncă să nu mai conteze, astfel încât chiar și persoanele cu o vechime mai mică de 12 luni vor putea beneficia de aceste măsuri, în timp ce altele, care au o vechime mai mare, dar au fost angajate după data menționată, nu vor beneficia de plăți compensatorii.

Totodată, se arată că dispozițiile legale criticate, prin faptul că nu iau în considerare vechimea în muncă, creează discriminări și între salariații disponibilizați din industria de apărare și ceilalți salariați disponibilizați ca urmare a concedierilor colective.

Tribunalul Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, întrucât celelalte două categorii de salariați de care se face vorbire în motivarea excepției de neconstituționalitate se află în situații diferite, provenind din unități care funcționează în domenii diferite.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, arătând că legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, condițiile și limitele dreptului la măsuri de protecție socială, putând ca, în considerarea unor situații obiectiv diferite, să instituie un tratament juridic diferențiat, fără a contraveni, astfel, dispozițiilor constituționale ce consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. Se mai arată că, după adoptarea

Legii nr. 118/2010 , nu se mai acordă plăți compensatorii, în vigoare rămânând doar dreptul la indemnizația de șomaj.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

"Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanțe de urgență numai persoanele concediate în condițiile art. 12, care au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, reține că violarea principiului egalității are loc atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

În cauza de față, Curtea constată că persoanele aflate în ipoteza

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 116/2006

privind protecția socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situație diferită de cea a persoanelor care intră sub incidența reglementărilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2002 . Dacă primul act normativ reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situația specifică a personalului din industria de apărare. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunțată în Cauza Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene împotriva Belgiei, a statuat că "statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, domeniu și context". Or, în cazul de față, Curtea constată că legiuitorul a folosit tocmai această marjă de apreciere și a instituit condiții speciale pentru obținerea plăților compensatorii în sistemul industriei de apărare. Întrucât beneficiul acestor plăți nu era legat de o anumită vechime în muncă, acordarea plăților compensatorii se făcea în condiții mai favorabile în industria de apărare. O atare orientare a fost susținută de politica legislativă în materie economico-socială.

Curtea observă că alegerea unui criteriu sau altul pentru acordarea unor prestații sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiția ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu și să nu încalce drepturile și principiile consacrate constituțional. Criteriul prevăzut prin dispozițiile

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, și anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a necesității îndeplinirii unor condiționalități de personal pe care România trebuia să le realizeze în vederea aderării sale la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condițiilor de aderare.

În fine, Curtea reține că prin

Legea nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepția ajutorului de șomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a

Legii nr. 118/2010 , nu mai pot beneficia de prevederile

art. 12 lit. a), b) și d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002 , indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12^6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2002

privind industria de apărare, excepție ridicată de Vasile Moldoveanu și Ștefan Claudiu Scripcariu în dosarele nr. 7.037/62/2009 și nr. 7.040/62/2009 ale Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.