Decizia nr. 1596/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 și art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Boboșa în Dosarul nr. 457/273/2009 al Judecătoriei Oravița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.414D/2010.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.565D/2010 și nr. 3.612D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 și art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Lăcrămioara Liliana Guzu în Dosarul nr. 5.023/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și Mircea Boboșa în Dosarul nr. 457/273/2009 al Judecătoriei Oravița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.565D/2010 și nr. 3.612D/2010 la Dosarul nr. 1.414D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 22 martie 2010, 16 februarie 2010 și 19 aprilie 2010, pronunțate în dosarele nr. 457/273/2009 și nr. 5.023/245/2007, Judecătoria Oravița și Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 și art. 199 din Codul de procedură penală și, respectiv, art. 199 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată în dosarele de mai sus de Mircea Boboșa într-o cauză având ca obiect două cereri de scutire a amenzii judiciare aplicate prin Încheierea din 22 februarie 2010 și prin Încheierea din 8 martie 2010 în Dosarul nr. 457/273/2009 al Judecătoriei Oravița și de Lăcrămioara Liliana Guzu într-o cauză având ca obiect o cerere de scutire a amenzii aplicate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, deoarece nu este echitabil, corect și legal ca aceeași persoană care a dispus amendarea să judece și cererea de scutire. În plus, această amendă nu poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei. Se susține că aplicarea normei devine anacronică în situația în care în apel ori recurs clientul își angajează un alt avocat. Nefiind parte în proces avocatul inițial nu mai are calitatea procesuală de a cere scutirea ori reducerea amenzii.

Totodată, se susține că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție și ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, deoarece nu prevăd în mod expres posibilitatea atacării cu recurs a încheierii de respingere a cererii de reexaminare, cu toate că aceasta a fost judecată de același complet care a dispus amendarea. Mai mult, în condițiile în care nu există posibilitatea controlului judiciar a încheierii de respingere a cererii de reexaminare, este evident că este afectat dreptul la dublul grad de jurisdicție și cel al unui recurs efectiv garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, textul contestat instituie o discriminare între inculpat și avocatul amendat, adică între cetățenii aceluiași stat, întrucât inculpatul are deschisă calea recursului, în timp ce avocatul amendat nu are această posibilitate oferită de lege.

Judecătoria Oravița, în ambele cauze ce aveau ca obiect cereri de scutire a amenzii judiciare aplicate la intervale diferite în același dosar, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Curtea de Apel Iași - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 198 alin. 3 - Abateri judiciare și art. 199 - Procedura privitoare la amenda judiciară, ambele din Codul de procedură penală, care la data sesizării instanței de contencios constituțional aveau următorul conținut:

- Art. 198 alin. 3: "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.";

- Art. 199: "Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de judecată, prin încheiere.

Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.

Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, organul de urmărire penală sau instanța de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."

După sesizarea Curții Constituționale cu prezenta excepție, dispozițiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală au fost modificate prin

art. XVIII pct. 23 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, lege care, potrivit art. XXVIII, a intrat în vigoare, cu privire la aceste dispoziții, la 30 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României. Așa fiind, dispozițiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală au următorul conținut:

- Art.198 alin. 3 din Codul de procedură penală: "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancționează cu amendă judiciară de la 250 lei la 3.000 lei."

După cum se poate observa, ca urmare a modificărilor menționate mai sus, soluția legislativă de principiu a fost preluată, motiv pentru care Curtea urmează a se pronunța asupra acestora din urmă.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție și ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 867 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 16 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a statuat că, în situația în care aceeași autoritate care a aplicat sancțiunea este chemată să hotărască și cu privire la reducerea sau scutirea amenzii judiciare, nu este afectat dreptul la un proces echitabil, deoarece principiile general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei nu pot fi extinse și la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul soluționării litigiului. Așa fiind, nu poate fi pus semnul egalității între cele două situații. "De altfel, cu privire la decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul și, când contestația vizează ordonanța procurorului, are la îndemână procedura prevăzută de art. 275-278 din Codul de procedură penală, iar ulterior va putea contesta în fața judecătorului de fond în situația în care cauza este finalizată cu emiterea unui rechizitoriu sau va putea uza de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală în situația în care cauza este finalizată cu o soluție de netrimitere în judecată, care, în mod evident, poate fi contestată și în ceea ce privește stabilirea cheltuielilor judiciare. Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esență dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o instanță imparțială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie, criteriul imparțialității personale a magistratului vizat. Astfel, chiar în Hotărârea din 15 decembrie 2005 pronunțată în cauza Kyprianou contra Cipru, Curtea a constatat existența unei suspiciuni de imparțialitate nu din cauza faptului că aceiași judecători se pronunțaseră anterior asupra cauzei, ci datorită faptului că aceștia s-au grăbit să îl judece pe reclamant pentru comportamentul său recalcitrant din fața instanței, fără a-i adresa mai întâi un avertisment și fără a-i da posibilitatea de a-și retrage afirmațiile făcute la adresa completului. Iată de ce instanța de la Strasbourg a evitat să soluționeze în mod tranșant o astfel de problemă, menținând un statu quo tocmai pentru că s-a apreciat că circumstanțele fiecărei spețe în parte sunt edificatoare pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu afectată imparțialitatea judecătorului."

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi între inculpat și avocatul amendat, deoarece acest principiu presupune aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în situații care, prin specificul lor, nu sunt diferite. Or, inculpatul în calitate de persoană cercetată pentru comiterea unei infracțiuni nu se află în aceeași situație juridică cu avocatul care a comis o abatere judiciară, astfel încât tratamentul juridic aplicat acestuia din urmă nu poate fi decât diferit.

În plus, dreptul la două grade de jurisdicție, consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat în susținerea excepției, este aplicabil numai în ceea ce privește acuzațiile în materie penală, nefiind incident în cauzele referitoare la abaterile judiciare săvârșite într-un proces și care sunt străine de fondul acestuia.

De asemenea, referitor la dreptul la un recurs efectiv consacrat de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că, pe de o parte, textul legal criticat oferă posibilitatea avocatului amendat de a se adresa efectiv unei instanțe naționale și, pe de altă parte, așa cum rezultă din jurisprudența Curții de la Strasbourg, criteriul imparțialității personale a magistratului vizat are, până la proba contrarie, prevalență.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 198 alin. 3 și art. 199 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Boboșa în Dosarul nr. 457/273/2009 al Judecătoriei Oravița și de Lăcrămioara Liliana Guzu în Dosarul nr. 5.023/245/2007 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.