Decizia nr. 1501/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) și

art. 78 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Wang Aiqin în Dosarul nr. 4.985/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, constatându-se lipsa părții Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției. Acesta solicită, prin interpret, admiterea excepției de neconstituționalitate și să i se facă dreptate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că criticile formulate nu au legătură cu împrejurările cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.985/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) și

art. 78 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Wang Aiqin într-o cauză având ca obiect anularea deciziei de returnare a sa de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Arată că textele de lege criticate "sunt lipsite de precizie cu privire la situațiile similare cu cea a reclamantei, astfel încât aceasta să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa și nu protejează suficient străinii care se află în România împotriva arbitrariului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări". În continuare, descrie situația sa de fapt în România și susține că documentele folosite pentru obținerea dreptului de ședere permanentă sunt conforme cu realitatea.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu aduc atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, iar decizia Oficiului Român pentru Imigrări poate fi contestată în conformitate cu prevederile

art. 84 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 77 alin. (1) lit. b) și

art. 78 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 77 alin. (1) lit. b): "(1) Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: (...)

b) dreptul de ședere permanentă sau prelungirea dreptului de ședere temporară a fost obținut/obținută prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale.";

- Art. 78 lit. a): "Decizia de anulare sau revocare a dreptului de ședere se comunică:

a) de către Oficiul Român pentru Imigrări, străinului care se află pe teritoriul României, prin decizia de returnare prevăzută la art. 82;".

Se susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de constituționalitate, din care să poată fi dedusă contrarietatea dintre prevederile de lege ce formează obiectul acesteia și dispozițiile constituționale și convenționale invocate, ci învederează aspectele de fapt, despre care afirmă că au condus, în cazul său, la pronunțarea unei soluții injuste, constând în sancționarea sa cu anularea dreptului de ședere permanentă și emiterea unei decizii de returnare. Or, susținerile referitoare la împrejurările concrete ale speței aflate pe rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea contestației introduse împotriva deciziei emise de Oficiul Român pentru Imigrări nu pot fi analizate de Curtea Constituțională, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fiind de competența instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (1) lit. b) și

art. 78 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Wing Aiqin în Dosarul nr. 4.985/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.