Decizia nr. 1537/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia urmărește, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.880/237/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ionel Popa-Strungaru într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare în vederea acordării ajutorului public judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat limitează probatoriul la înscrisuri, or, în situația sa, pentru a-și proba cererea trebuie să audieze și un martor prin care să demonstreze "că soția a plecat de acasă".

Judecătoria Gura Humorului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că cererea de acordare de ajutor public judiciar are caracter necontencios, analizându-se doar pe baza dovezilor depuse în susținerea acesteia, fără necesitatea unor dezbateri, avându-se în vedere doar condițiile formale impuse. Mai apreciază că "petentul vizează în fapt o completare a textului de lege, în sensul admisibilității probei cu martori, ceea ce presupune modificarea actului normativ".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât stabilirea unor condiții privind acordarea ajutorului public nu poate reprezenta o îngrădire a accesului efectiv la justiție. Constată că, de fapt, critica de neconstituționalitate vizează o omisiune legislativă, or, Curtea Constituțională nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): "(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor."

Autorul excepției de neconstituționalitate își raportează critica la dispozițiile art. 21 din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de acordare a ajutorului public judiciar și mențiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă. De asemenea, dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

prevăd că cererea trebuie însoțită de înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului și ale familiei sale, precum și de dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Autorul excepției este nemulțumit de faptul că norma criticată nu permite și utilizarea probei cu martori în scopul dovedirii unor aspecte de fapt pe care acesta le consideră relevante în ceea ce privește lămurirea situației sale materiale, ci limitează probatoriul doar la înscrisuri.

Prin prisma acestor critici, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Curtea constată că autorul acesteia solicită instanței de contencios constituțional completarea unei omisiuni legislative, atribuție ce excedează, însă, competenței acesteia. Elaborarea actelor normative, modificarea, completarea sau abrogarea lor țin de competența exclusivă a autorității legiuitoare. Potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului său, nerespectarea acestor dispoziții constituind o nesocotire a principiului constituțional al separației puterilor în stat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Ionel Popa-Strungaru în Dosarul nr. 2.880/237/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.