Decizia nr. 1535/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Lucian Grigore Tamaris Taloi în Dosarul nr. 2.983/303/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.983/303/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Lucian Grigore Tamaris Taloi într-o cauză civilă având ca obiect "obligația de a face", aflată în stadiul procesual al apelului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin inexistența controlului judecătoresc asupra începerii executării silite a hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul

art. 32 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 50/1991 , s-a conferit "primarului, cu sprijinul organelor de poliție" competența de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia executării silite, activitate ce constituie doar atributul instanței de judecată. Lăsarea executării silite la aprecierea reprezentanților unui organ al administrației publice locale, care nu se bucură de garanțiile de independență și imparțialitate ale instanței de judecată, încalcă dreptul la un proces echitabil al debitorului obligației de desființare a construcției. Susține, totodată, că acestuia nu i se consfințește și nu i se garantează dreptul de acces liber la o instanță de judecată în ceea ce privește modul de executare a hotărârilor.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, în opinia sa, nu se poate reține încălcarea principiului separației puterilor în stat și nici a dreptului de acces liber la justiție. Arată că autorizarea creditorului de a îndeplini obligația de a face reținută în sarcina debitorului nu reprezintă decât o modalitate de executare silită, fiind un caz particular prin raportare la dispoziția generală prevăzută de art. 580^2 din Codul de procedură civilă, astfel că debitorul se bucură de toate garanțiile procesuale prevăzute de dispozițiile Codului de procedură civilă în materia executării silite. Totodată, precizează că posibilitatea autorizării persoanei care solicită desființarea lucrărilor de a îndeplini dispozițiile instanței are în vedere specificul obligației de a face, asigurarea celerității în finalizarea acestei proceduri și se bazează pe ideea că organul care constată încălcarea normelor specifice edificării construcțiilor trebuie să poată să și îndeplinească, cu autorizarea instanței, toate dispozițiile date de aceasta pentru reintrarea în legalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3): "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...)

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (1), (2) și (3) care garantează accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la art. 126 alin. (1) potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege criticate cuprind reglementări aplicabile ipotezei în care a fost întocmit un proces-verbal de constatare a unei contravenții la regimul executării lucrărilor de construcții, iar persoana sancționată contravențional a oprit executarea lucrărilor, dar nu s-a conformat în termen celor dispuse prin acest act, în sensul luării măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia.

Curtea observă că, în ceea ce privește respectarea disciplinei în construcții, legiuitorul a atribuit instanței judecătorești un dublu rol. Astfel, aceasta poate fi chemată să verifice legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, potrivit

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 . De asemenea, aceasta poate interveni, la cererea organului care a aplicat sancțiunea cuprinsă în procesul-verbal, pentru a stabili dacă se impune sau nu obligarea contravenientului la încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal, fixând și termenele de executare a măsurilor dispuse, astfel cum prevede

art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 . Cu aceste prilejuri, contravenientul își poate exercita neîngrădit toate drepturile și garanțiile procesuale care condiționează, într-un stat de drept, democratic, exercitarea dreptului la un proces echitabil.

În situația în care însă contravenientul depășește termenul stabilit de instanță, măsurile dispuse vor fi aduse la îndeplinire "prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție". Aceasta este și prevederea vizată de susținerile autorului excepției, care asimilează etapa finală a procedurii de restabilire a disciplinei în construcții încălcată de contravenient, cu faza executării silite din cadrul procesului civil. Curtea constată că reglementarea criticată reprezintă însă o normă specială, specifică regimului juridic al construcțiilor, a cărui caracteristică generală o constituie controlul statal asupra amenajării teritoriului, urbanismului și autorizării executării lucrărilor de construcții. De aceea, nu poate fi aplicat prin analogie sistemul de executare silită stabilit de Codul de procedură civilă, câtă vreme legiuitorul a înțeles să adopte o reglementare specială pentru acest domeniu.

De altfel, în cazul în care contravenientul este nemulțumit de modalitatea de punere în executare de către agenții autorității administrative a măsurilor dispuse de instanță, acesta nu este lipsit, așa cum pretinde autorul excepției, de posibilitatea exercitării dreptului de acces la justiție, ci poate, eventual, să formuleze o plângere penală sub aspectul posibilei săvârșiri de către aceștia a unei infracțiuni de abuz în serviciu.

Prin urmare, Curtea constată că nu poate reține criticile autorului referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat și nici a dreptului la un proces echitabil.

În final, Curtea observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că astfel de legi sunt "necesare și obișnuite în domeniul construcțiilor, care, în societățile moderne, sunt o preocupare centrală a politicilor economice și sociale. Pentru a implementa astfel de politici, legislativul trebuie să aibă o largă marjă de apreciere atât în ceea ce privește stabilirea existenței unei probleme de interes public ce necesită măsuri de control, cât și în alegerea unor modalități de aplicare detaliate pentru implementarea măsurilor vizate" (Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Lucian Grigore Tamaris Taloi în Dosarul nr. 2.983/303/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.