Decizia nr. 1638/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 419/1.748/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Bogdan Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Ion Păunescu în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecătoriei Roșiorii de Vede, precum și de către Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal, Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici și Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai excepției de neconstituționalitate, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la Dosarul nr. 888D/2010, partea Cornelia Tudorache a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 23 și art. 26 din Constituție, și nici celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât nu poate fi vorba de o discriminare a tatălui, atâta vreme cât în Codul familiei este consacrat principiul egalității părinților în exercitarea ocrotirii părintești.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 888D/2010, nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010 și nr. 3.630D/2010, având în vedere obiectul identic al acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.265D/2010, nr. 2.366D/2010 și nr. 3.630D/2010 la Dosarul nr. 888D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente, respectiv Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici și Jean Constantin Antoniu Lascu, autori ai excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, aceștia susțin că art. 1 alin. 2 din Codul familiei este neconstituțional, textul de lege fiind discriminatoriu la adresa tatălui, întrucât permite, mai ales, magistraților să discrimineze tatăl, să îl trateze ca pe un părinte de rang inferior și să ignore drepturile parentale ale taților care își iubesc copiii și care doresc să se implice în creșterea și educarea lor.

Totodată, acest articol permite justiției să pună semnul egal între interesele mamei și interesul superior al copilului, ignorând astfel importanța relației tată-copil și oferta parentală superioară a multor tați. Aceștia arată că justiția română dă câștig de cauză mamei sau familiei extinse materne în peste 95% din litigiile aflate pe rolul instanțelor, ignorând tatăl și rolul acestuia în creșterea și educarea copilului. Mai grav, în opinia autorilor excepției, este faptul că, deși custodia unică este acordată de regulă mamei, programul de vizitare rezervat tatălui este unul simbolic, constând de cele mai multe ori în două finaluri de săptămână în fiecare lună, indiferent de vârsta copilului. În acest context, susțin că tații, socotiți suficient de buni până la pronunțarea divorțului de mama copilului, sunt reduși de magistrați doar la statutul de plătitori de pensie alimentară, fiind brusc considerați nedemni să se mai implice în creșterea și educarea propriilor copii, fiind deposedați brutal de toate drepturile parentale.

În final, învederează Curții faptul că discriminarea tatălui în unele spitale sau secții pentru copii este încă un fenomen prezent și foarte nociv, iar justiția și autoritățile publice ignoră faptul că, în prezent, circa 35.000 de tați se află în concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, că aceștia sunt părinți care își iubesc copiii și care știu să îi ocrotească, iar cei 2 părinți au drepturi și obligații egale, fiind complementari și la fel de importanți pentru copiii lor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 419/1.748/2008, Încheierea din 5 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.814/303/2008, Încheierea din 18 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 515/292/2010, și Încheierea din 26 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 19.251/4/2009, Tribunalul București - Secția a III-a civilă, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Judecătoria Roșiori de Vede și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Alexandru Tudorache, Bogdan Gheorghe Drăghici, Ion Păunescu și Jean Constantin Antoniu Lascu cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect divorț - încredințare minori.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei instituie "o discriminare vădită față de fiecare tată din această societate" și contravine, în mod evident, unor principii fundamentale ale dreptului civil, cum ar fi principiul egalității în drepturi între bărbați și femei și principiul exercitării drepturilor și al îndeplinirii îndatoririlor părintești în interesul copiilor, dat fiind că legea apără doar interesele mamei și copilului.

Cu privire la reglementarea cuprinsă în art. 38 alin. 4 din Codul familiei, autorii excepției o apreciază ca fiind lipsită de precizie și claritate, neîndeplinind astfel criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cea ce aduce o atingere gravă dreptului constituțional la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3), precum și dreptului la viață de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, raportat la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Judecătoria Roșiori de Vede și Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 2 și art. 38 alin. 4 din Codul familiei, care prevăd că:

- Art. 1 alin. 2: "Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații.";

- Art. 38 alin. 4: "La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seama și de interesele minorilor."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie, și la art. 5 din Protocolul nr. 7 la convenție, care consacră egalitatea între soți, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, art. 26 alin. (1) potrivit cărora "autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată", precum și art. 49 referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care instanța de contencios constituțional a statuat că acestea nu contravin Legii fundamentale.

Astfel, în ceea ce privește

art. 1 alin. 2 din Codul familiei, prin Decizia nr. 326 din 13 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 31 martie 2008, Curtea a constatat că acesta conține dispoziții cu valoare de principiu. Astfel, textul de lege criticat "reglementează preocuparea statului de a apăra interesele mamei și ale copilului, care se realizează și prin acțiunea de stabilire a paternității copilului din afara căsătoriei. Instituția ocrotirii copilului este reglementată și în acte internaționale la care România este parte: Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de România prin

Legea nr. 18/1990 , Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional privind drepturile civile și politice etc.

Ca atare, Curtea a constatat că preocuparea statului de a ocroti copilul nu aduce atingere valorilor apărate de Constituție, ci, dimpotrivă, dă expresie respectării și garantării drepturilor lui, în acord cu interesul superior al acestuia".

În același mod, Curtea a statuat că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "prevederile art. 1 alin. 2 din Codul familiei se aplică tuturor celor aflați în ipoteza descrisă de norma legală criticată".

Pentru aceleași considerente, Curtea constată că nu poate fi reținută nici contrarietatea textului de lege criticat față de dispozițiile art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră egalitatea între soți.

Referitor la

art. 38 alin. 4 din Codul familiei, prin Decizia nr. 20 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, și

Decizia nr. 133 din 5 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 13 mai 2009, Curtea a reținut că, "în ceea ce privește protecția copiilor, consacrată constituțional în art. 49 din Legea fundamentală, aceasta se realizează prin încredințarea lor unuia dintre părinți care exercită astfel drepturile părintești. Potrivit art. 43 alin. 3 din Codul familiei, părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, iar părintele căruia i s-a încredințat copilul, fiind ținut să îi asigure fostului soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești".

Totodată, Curtea a reținut că "desfacerea căsătoriei prin divorț și, implicit, separarea părinților duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești față de copil. Diferențierile sunt determinate de separarea părinților și de imposibilitatea obiectivă de menținere și după desfacerea căsătoriei a acelorași modalități de exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești. Orice hotărâre judecătorească pronunțată de către instanță în procedura de desfacere a căsătoriei prin divorț va ține seama de interesul superior al copilului. În acest sens sunt și prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei cu privire la ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani în vederea pronunțării unei hotărâri cu privire la încredințarea acestuia unuia dintre părinți".

Așa fiind, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

De altfel, Curtea reține că art. 396 și

art. 397 din Legea nr. 287/2009

- Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, care va intra în vigoare la data care va fi stabilită în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, reglementează raporturile dintre părinții divorțați și copiii lor minori, în sensul că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. În art. 398 din același act normativ se stipulează faptul că, atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția sau la căsătoria acestuia.

În final, cu privire la critica referitoare la lipsa de precizie și claritate a prevederilor art. 38 alin. 4 din Codul familiei, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că, "din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei și Cantoni contra Franței). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 2 și art. 38 alin. 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Alexandru Tudorache în Dosarul nr. 419/1.748/2008 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, de Bogdan Gheorghe Drăghici în Dosarul nr. 2.814/303/2008 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de Ion Păunescu în Dosarul nr. 515/292/2010 al Judecătoriei Roșiorii de Vede, precum și de către Jean Constantin Antoniu Lascu în Dosarul nr. 19.251/4/2009 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.