Decizia nr. 22/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și ale

Legii nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Șoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și ale

Legii nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de Ioan Șoman într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 alin. (4), deoarece, pe de o parte, "reglementarea infracțiunilor și pedepselor se realizează numai prin lege organică, nu și pe calea ordonanțelor de urgență", iar, pe de altă parte, "ordonanțele de urgență se adoptă de Guvern numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, acesta având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". Autorul excepției arată că, printre altele, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 35 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, republicat, abrogat în temeiul

art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , ordonanță care în art. 77 preia reglementarea cuprinsă în art. 35 din decret. De asemenea, consideră că, "întrucât dispozițiile

art. 77 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt neconstituționale, nici

Legea nr. 49/2006

pentru aprobarea acesteia nu poate fi considerată în acord cu Legea fundamentală, tinzând la validarea unui act neconstituțional". În final, autorul excepției arată că interesul pe care îl justifică în promovarea acestei excepții "rezidă în aceea că, în condițiile în care dispozițiile

art. 77 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

vor fi declarate neconstituționale, iar

Decretul nr. 328/1966

a fost abrogat, infracțiunea reglementată de art. 35 din decret va fi considerată dezincriminată, deoarece textul abrogat nu a fost preluat concomitent de un alt act normativ valid".

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art.1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 77 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, dispoziții potrivit cărora: "Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar în urma renumerotării art. 77 alin. (2) a devenit art. 85 alin. (2), asupra căruia urmează să se pronunțe Curtea Constituțională.

Critica vizează motive de neconstituționalitate extrinsecă, și anume adoptarea ordonanței criticate cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) și art. 115 alin. (4).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate primi susținerea autorului acesteia conform căreia este neconstituțională reglementarea unor infracțiuni printr-o ordonanță de urgență, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență.

De asemenea, din examinarea conținutului expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea constată că au fost întrunite exigențele constituționale prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție pentru adoptarea ordonanței de urgență, și anume existența situației extraordinare și a urgenței reglementării. Guvernul a precizat în documentul menționat că "amplificarea continuă a fenomenului infracțional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic și mai complex, a reclamat soluții viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancțiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracțiuni a unor noi fapte". Totodată, s-a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulației pe drumurile publice sub forma unei ordonanțe de urgență "a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi și în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relațiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecințe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile țării. Promovarea în regim de urgență este determinată, nu în ultimul rând, și de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislației românești cu aquis-ul comunitar".

În practica sa jurisdicțională, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în același sens prin

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005.

Cu privire la critica dispozițiilor

Legii nr. 49/2006 , Curtea constată că adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție, potrivit cărora "Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)", acest din urmă text constituțional stabilind că "Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere".

Astfel, potrivit

art. III din Legea nr. 49/2006 : "Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată."

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 85 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și ale

Legii nr. 49/2006

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Șoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.