Decizia nr. 33/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. 2 și art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Stănescu și Ferdinant Stănescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.937/245/2009, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 67 alin. 2 și art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Stănescu și Ferdinant Stănescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum și ale art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la drepturile acuzatului de a solicita audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, deoarece, prin așa-zisa apreciere a utilității probei, instanța de judecată se antepronunță cu privire la valoarea acesteia, motiv pentru care admiterea sau respingerea probatoriului devine o simplă formalitate pe baza căreia judecătorul, în lipsa unor argumente solide, dispune aleatoriu.

Totodată, art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală intră în contradicție și cu art. 287 alin. 2 din același cod referitoare la îndatoririle instanței în sensul că prin împiedicarea în acest mod a probațiunii penale se încalcă și dreptul la apărare prin încălcarea principiului egalității de arme, motiv pentru care inculpații nu beneficiază de o apărare efectivă și de un proces echitabil în lumina art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Iași opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 alin. 2 cu denumirea marginală Concludența și utilitatea probei și art. 287 alin. 2 cu denumirea marginală Îndatoririle instanței de judecată, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 67 alin. 2: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă.";

- Art. 287 alin. 2: "Instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 67 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.046 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile referitoare la concludența și utilitatea probei sunt conforme cu prevederile constituționale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare. Astfel, legiuitorul a acordat părților dreptul de a propune probe și a cere administrarea lor. Prin aceasta nu se înțelege însă că se instituie și obligația instanței de a admite toate probele, deoarece în alin. 2 al art. 67 din Codul de procedură penală se prevede că: "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă."

În același timp, Curtea observă că autorii excepției confundă "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre părți, cu "administrarea probei", care se face numai de către instanța de judecată.

În plus, Curtea mai constată că respingerea sau admiterea cererii pentru administrarea unei probe se face numai motivat, situație care este de natură să înlăture orice arbitrariu, cu atât mai mult cu cât, în procesul de înfăptuire a justiției, instanțele judecătorești se subordonează principiului potrivit căruia sunt obligate să administreze toate probele care sunt de natură să conducă la descoperirea adevărului.

De asemenea, faptul că instanța este cea care apreciază cu privire la concludența și utilitatea probelor propuse de părți nu echivalează cu o antepronunțare și nu aduce în niciun fel atingere dreptului la un proces echitabil, câtă vreme aceasta are obligația, impusă prin dispozițiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedură penală, de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Această obligație constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, permițând părții ca, în cunoștință de cauză, să își exercite drepturile procesuale și, eventual, să promoveze căile de atac prevăzute de lege, atunci când apreciază că respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. 2 și art. 287 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cătălin Stănescu și Ferdinant Stănescu în Dosarul nr. 13.937/245/2009 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.